Arhivă după an:2008

  • Eu credeam că mini filmuleţul făcut şi difuzat la nit despre brad/chirtoacă, este un caz unic. Acum am aflat că mici filmuleţe de acest gen se difuzează mai des. Astfel, întâmplător am urmărit un mini filmuleţ despre Diacov. Nimeni nu prea îl simpatizează pe Diacov şi are şi el păcatele lui, dar oricum este josnic, patetic, dezgustător să faci astfel de filmuleţe, care se vor a fi informative şi educative. Credeam că este vorba de o emisiune întreagă dedicată vreunui lider, dar nu. Aceasta s-a terminat brusc. Mi-am adus aminte de cele “două minute de ură” ale lui Orwell şi am realizat că am urmărit “пятиминутка ненависти”, probabil după asta trebuia să strig, să înjur acel duşman al poporului arătat în imagini, să fiu plină de furie. Probabil unii au fost. P.S. Până la urmă fiecare ziar, post tv are aceste două minute de ură şi apoi de proslăvire a eroilor (de regulă sponsori ascunşi), astfel un cunoscut editorialist de la noi recent a declarat că în rubrica opinii şi editorial poate[...]

    Citește mai departe
  • Iarăşi scandal. Deja devine ridicol şi trist. Iarăşi între primar şi Guvern. În cazul “Iolka 2” unii o să îl numească pe primar un scandalagiu, care nu are altceva de făcut decât să aleagă brazi şi să fure chei de la maşini, alţii o să dea vina pe Guvern care pune beţe în roate primarului în activitatea sa super serioasă, esenţială şi fundamentală. Că, deh, lăsăm dracului tariful că doar nu facem matematică aici. Hai ş-om pune brad, care dacă măcar nu ne încălzeşte, ne bucură ochii. Guvernul, la fel de preocupat de problemele cetăţenilor, arestează pomul Primăriei şi găseşte sute de scuze de ce au făcut asta. Şi istoria de anul trecut se repetă, primarul se bate cu pumnul în piept că nu i se face dreptate, poliţia – că ei au dreptate, blogherii bat din palme şi scriu repede despre eveniment, presa are ce pune pe prima pagină, la ştiri este prima veste, toţi au de câştigat. Serios, cum să te gândeşti la tarif, când la televizor este deja reclama Coca Cola care ne anunţă “Vin sărbă[...]

    Citește mai departe
  • Dragostea mea pentru Bregovic începe cam prin anul 2000, când întâmplător l-am auzit. Mare lucru nu am înţeles atunci, doar că peste o lună în casă a apărut un dublu CD cu muzica lui. De atunci la fiecare petrecere care se face acasă se aude Bregovic şi oriunde mă duc iau cu mine şi câteva cântece d-ale lui. Apoi, în Black Elephant aşteptam să sar pe Kalasnijkov. Prima mea dezamăgire a fost când vara trecută Bregovic a susţinut un concert în Sibiu pe 1 august, iar viza noastra expira pe 30 iulie. Era în Piaţa Mare concertul şi geamul nostru dădea exact în Piaţă:(. Apoi, a mai fost un concert, de data asta în Chişinău a fost însoţit de ploaie torenţială. Am reuşit atunci să ascult numai Gas Gas, Ausencia şi Maki Maki şi apoi am fugit din ploaie. Acum, legenda revine. Vestea că Bregovic vine este extraordinară, doar că atunci când auzi care este preţul biletelor şi că se face la Palatul Naţional se pierde din entuziasm. Eu cred că ăştia de la Orange sunt sadişti, să ţii pe scaune c[...]

    Citește mai departe
  • Să vorbim despre proiecte. După ce o să scriu acest post probabil o să fiu acuzată de neimplicare civică, lipsa unei atitudini, poziţii şi blablabla, dar asta contează foarte puţin:) Un prim lucru care trebuie de menţionat ţine de blogosfera moldovenească. Acum există o sumedenie de bloguri şi de blogheri. Era o frază genială legată de bloguri „Never before so many people with so little to say – said so much to so few”. Blogherii din Moldova parcă trăiesc într-o seră, ei scriu şi sunt citiţi doar de alţi blogheri. Contactul cu lumea extra-blogherească nu prea există, deşi majorităţii blogherilor li se pare că ceea ce scriu au un impact mare asupra societăţii, inclusiv asupra tanti Maria, moş Vasile sau vecinul de vizavi căruia i se mai spune „Serâi”. Dar de fapt în acest scurt text, nu scriu despre bloguri şi nu critic blogurile (ar fi straniu, pentru că am şi eu unul:)). Proiectul 2009.md (faptul că se scrie prea mult despre el poate este un lucru bun, doar că se scrie doar în[...]

    Citește mai departe
  • Eu cred că ruşii de la noi au prea mult tupeu. Adică e una că în cam un deceniu ei nu au reuşit să înveţe limba română, alta e că ei mărşăluiesc prin centru şi cer ca limba rusă să fie a doua limbă de stat. Ei bine, nu sunt rusofobă, doar până când ei nu îmi trezesc aceste sentimente. Altă problemă probabil mai gravă este prostia şi toleranţa nelimitată a moldovenilor. Când cetăţenii vorbitori de limba română organizează proteste, ei sunt arestaţi, bătuţi, alungaţi. De cine? De aceiaşi vorbitori de română, întruchipaţi în forţele de ordine. Atunci când organizează miting-uri cetăţenii vorbitori de română, ei sunt atacaţi în mod barbar şi de „minorităţi”. Mult timp o să ne amintim de tinerii de la Bălţi care atacaseră cu violenţă steagul UE şi care înjurau limba română, tineri în plină explozie hormonală rupeau steaguri cu steluţele Uniunii, alţii de cum apucau un steag din ăsta albastru fugeau cu el de parcă îl apucaseră pe Dumnezeu de picioare ori pe Lenin de nas. Atunci cu toţii e[...]

    Citește mai departe
  • Festivalul „Live No Lies” este bun prin ideea care o promovează şi... cam atât. Ideea care o promovează este de muzică bună, care în mare parte are un mesaj politic. Aici, nu se cântă şi nu se vorbeşte în rusă, doar câteodată în engleză. Formaţiile invitate sunt din România şi din Moldova, iar între pauzele cântecelor lumea mai striga câte un „Trăiască, trăiască şi-nflorească Moldova, Ardealul şi Ţara Românească” sau „România”. Iar dacă cineva începe să vorbească în rusă este rugat să vorbească în română, iar câteodată – huiduit. La un concert de genul ăsta te simţi psihologic confortabil, pentru că toţi care vin sunt români, iar dacă nu sunt români realizează că trebuie să vorbească româneşte, cel puţin să încerce. Şi dacă tot este concert rock, trebuie să fie un sunet, să spunem, decent. Ceea ce a fost sâmbătă a fost gălăgie. Da, gălăgie. Eu înţeleg că bugetul era mic, deşi uitându-te la sponsori te gândeai că s-or fi îndurat ăia să investească mai mult ca să fie un sunet nu im[...]

    Citește mai departe
  • Tare mă bucură pe mine anii preelectorali, asta înseamnă multe concerte. Mă bucură şi mai mult cele organizate de comunişti sau de comuniştii sub acoperire, ăia cheamă formaţii rock. Desigur cele două concerte organizate pe 27 septembrie nu au fost concerte electorale, teoretic, dar de fapt ştim noi ce-o fost. Aşadar, în PMAN a cântat nuş cine, că nu îi ascult, în scuar – Brainstorm, Bi 2 şi Exnn. Un pup mare în frunte tuturor membrilor Snails care au refuzat să cânte la concertul din scuar pentru că „atmosfera era prea sovietică”. Hehehe, Snails au clip şi public mult prea rupător pentru asemenea concerte ;-) Să începem de la fluturaş. Era roşu, pe el scris Moldova teritoriul dragostei şi era o inimă însângerată pe el. Hmmm, roşu... hm... inimă şi inima, după cum noi ştim, e în stânga. Bun, mai departe. Organizatori: ceva cu găgăuzii – tineretul găgăuz şi mai nu ştiu cum, asociaţia studenţilor din Transnistria (ASTRA) şi probabil uniunea studenţilor din md. Că găgăuzii au fost pân[...]

    Citește mai departe
  • Gata. Acolo sus unde e scris ziar independent pe "Timpul" se poate de şters, scos, ars sau rupt. Iar în loc să apară un copăcel, poate şi culoarea să fie schimbata, verde parcă le-ar sta mai bine, nu ? :) Eu tare mult am sperat în reabilitarea/resuscitarea acestui ziar cândva tare drag mie, dar nu s-a mai întâmplat. Într-o izbucnire sentimentală, ideologul C. Tănase în editorialul de astăzi a confirmat ceea ce inima mea, dar mai ales raţiunea ştia de multă vreme. S-a început tot de la scrisoarea unui cititor care a hotărât să desluşească ce se întâmplă, a cui e “Timpul”. Ei, bine. Iată cum începe, multstimatul (cândva) editorialist: A ataca înseamnă a acţiona ofensiv, a săvârşi o agresiune împotriva cuiva, or, nu port pe conştiinţă aşa ceva - cu această trebuşoară se ocupă alte publicaţii, ştiţi dumneavoastră care. Eu, ca ziarist, îmi spun opinia, nu atac. Dacă eu v-aş face observaţie că la-ţi nu se scrie aşa cum l-aţi scris, ci l-aţi, şi că am fost nevoiţi să vă corectăm, ar însem[...]

    Citește mai departe
  • Adrian, imi spune azi sa scriu despre limba romana, pentru ca toti asta fac. Eu nu o sa scriu despre limba romana si probabil nici nu o sa ies sa umblu aiurea prin oras. Si nu pentru ca sunt o insensibila care nu pune accent pe valorie nationale si nu se gandeste la toti cei care au luptat pentru ca noi sa scriem, gandim, vorbim in romana (desi s'ar putea sa fiu), ci pentru ca nu imi place sa ma afisez cu flori si ascultand toata ziua cantece nationaliste despre cum "nu ma las de limba noastra" si vazand cum altii se afiseaza cu totul din alte scopurile decat cele idealiste. Deh, unii au nevoie de recunoastere, altsii au nevoie de voturi, eu inca nu am nevoie de acestea. Stau azi acasa, vremea romantismului a trecut. Acum Adrian mi-a dat un cantec, Imn pentru Basarabia, frumos e cantecul, idealist, romantic. Da' oricum stau acasa:) astazi nu scriu despre limba romana, poate alta data. [ad#234x60-created-81908]

    Citește mai departe
  • Gata, aproape nu e. A fost o vară imprevizibilă, neplanificată, caniculară şi ploioasă. Ce-am reuşit vara asta? Am fost la concert Paul McCartney, l-am văzut era mic, mic şi uneori îi strălucea chitara în lumina reflectoarelor, ne despărţeau cam vreo 200 de mii de oameni şi o ploaie torenţială:) McCartney a cântat ceva peste 2 ore jumătate pentru cei adunaţi în piaţă, iar revelaţia concertului a fost cântecul „Back in the USSR”:)Am mai văzut şi Kiev-ul şi mi-am zis ca trebuie numaidecât să mă întorc acolo că tare mai e frumos oraşul. Am fost la două şcoli de vară care aveau tematica legată de conflictul transnistrean. Despre prima am scris, despre a doua am zis că o să scriu, dar m-am răzgândit. Mi-am zis că nu mai vorbesc despre conflict, mă orientez doar spre ceea ce se întâmplă în Moldova şi aştept ziua când Transnistria singură va vrea reintegrare – orice ar fi însemnând asta:) Am făcut cunoştinţă cu oameni mulţi, noi şi tare interesanţi, am aflat că o parte din aia „vechi” pl[...]

    Citește mai departe