Limba romana o cale spre reintegrare

In ultimul timp imi faceam o parere din ce in ce mai rea despre facultatea in care imi fac studiile. Pentru ca majoritatea studentilor par lipsiti de spirit civic si de o pozitie si o atitudine. Totusi, ieri mi’am schimbat putin parerea.

Asadar, ne’au anuntat ca vom avea o intalnire cu rectorul universitatii, ministrul educatiei si cel al reintegrarii. Nu stiam de cine este organizata aceasta conferinta, dar ne’am dus toata grupa fiind invitati si mai ales ca asta ne elibera de la 2 ore. Am fost printre primii, ne’am ashezat in centru, eu deja avand o intrebare pregatita pentru d. Sova. Mare ne’a fost mirarea sa vedem ca organizator era asociatia studentilor din Transnistria (ASTRA). Nimic grav pana acum, desi intuisem ca toata lumea o sa vorbeasca in limba rusa si intuitia mea nu a dat gres.

Iata ca incepe d. rector discursul, il incepe cu 2 propozitii in romana, apoi ne spune ca data fiind situatia este mai usor de a vorbi in limba rusa. Nu a fost niciun repros. Asa s’au inceput discursuri lungi si obositoare, iar romanii din sala nu prea intelegeau ce cauta ei aici. Adica da, este absolut necesar sa ne interesam ce fac studentii transnistreni, cum se descurca ei aici si sa incercam sa stabilim un dialog cu ei. Or, pentru stabilirea unui dialog trebuie sa exista o limba comuna de comunicare.

Au urmat intrebarile. I’am pus o intrebare d. Sova referitor la existenta unei a doua limbi de stat – limba rusa, aceasta fiind o conditie a unei reintegrari. D. ministru m’a asigurat ca nu vor fi 2 limbi de stat, pentru ca aceasta ar insemna ca fiecare om trebuie sa stie 2 limbi obligatoriu. Desigur, el nu a raspuns laconic, ci a vorbit cam 10 minute, dar in final cu o voce puternica si intr’o limba rusa care rasuna in intreg auditoriul ne’a spus ca toti cetatenii RM sunt obligati sa cunoasca limba de stat.

Un profesor a pus cateva intrebari, destul de incomode as spune eu, referitor la politica externa romanofoba si la atitudinea agresiva a ministerului educatiei fata de limba si istoria romanilor. La unele remarci ale profesorului, studentii bateau din palme cu un sunet asurzitor. Aceste aplauze s’au repetat cam de vreo 3 ori. Studentii transnistreni care organizasera aceasta actiune au devenit cam posomorati.

La un moment dat, unul din studenti a iesit in fata, era cam morocanos si tinea o mana un buzunar, un semn mare de nerespect fata de cei prezenti. El ne’a spus ca reactiile studentilor nu au fost adecvate si ca dialogul nu a fost unul constructiv. Or, acele aplauze au fost spiritul FRISPA, pe care decanul facultatii incearca sa il cultive.

Un alt student, nemorocanos si foarte politicos ne’a indemnat sa construim un dialog si sa renuntam la stereotipuri. Nu am putut sa nu fiu de’acord cu acest indemn, pentru ca intr’adevar trebuie sa existe un dialog intre tinerii de peste Nistru si cei de aici. Dar revenind la idee, orice tentativa a colegilor nostri de peste Nistru de a vorbi limba romana (chiar si cu unele dificultati si greseli ptr inceput) ne’ar apropia si mai mult si am fi cu mult mai deschisi spre comunicare.

P.S. oricat de mult s’ar plange ei ca nu exista conditii de a studia limba romana, totusi ei pot sa o faca acasa. Asa cum eu nu am avut posibilitatea sa invat limba rusa in liceu si acum invat limba rusa acasa cu dictionarul si cartea alaturi.

Lasă un comentariu