Conferinta presupune o prezentare a unei lucrari cu scopul de a instrui si de a informa, in urma careia se fac dezbateri si se incearca a se ajunge la un anumit adevar. Ori la conferintele studentesti, studentii vin cu o lucrare copiata din 3 surse o prezinta, apoi restul incearca sa puna intrebari cat mai complicate pentru ca studentul sa nu poata sa raspunda.Ideea este ca la conferintele studentesti nici nu se incearca sa se faca stiinta, ci este doar o simpla si banala competitie. In care putini ar lauda pe cineva, ar face anumite afirmatii, analize, ar comenta.Multe lucruri nu le’am inteles anul acesta la conferinta studenteasca. In primul rand, de ce in juriu s’au aflat coordonatorii studentilor participanti. Nu cred ca vreun profesor ar putea pune o nota mica si obiectiva studentului care este in grija lor, aceasta ar insemna ca nu si’au pregatit bine discipolul si ca isi acorda un vot de neincredere. (de altfel in ambele etape ale conferintei am simtit pe pielea mea ce inseamna sa nu ai coordonatorul tau in juriu).In al doilea rand, daca in prima etapa care a fost facuta intre cei de la politologie am avut cate o intrebare pentru fiecare participant, atunci in a doua care a fost facuta intre specialitatile de administratie publica, rel internationale si politologie, habar nu aveam ce intrebari sa dau unui student de la administratie. Ascultam cu atentie. Dar chiar nu stiam si nu intelegeam despre ce se vorbeste. Intelegeam la nivelul unui amator. Iar daca puneam o intrebare de amator la sigur primeam un raspuns nu prea politicos. Si cum poate un profesor de la administratie sa aprecieze pe un altul de la alta specialitate? Eh, probabil ca poate…In al treilea rand, atmosfera dintre studenti este una anormala, nefireasca. Atunci cand te intreaba ceva, nu te intreaba pentru ca vor sa auda un raspuns, ci pentru ca vor sa nu auda niciunul. Este raceala si rautate.In al patrulea rand, vreau sa aud justificarea fiecarui membru al juriului pentru notele care le’a dat. Pentru ca daca am gresit cu ceva, vreau sa stiu la ce sa mai lucrez, dar nu sa imi spuna rezultatul final si eu sa imi bat capul oare cu ce am gresit, ori daca macar eu am gresit si nu ei, juriul.Oricum, conferinta studenteasca nu este locul unde se face stiinta, este locul unde vin studentii cu lucrari copiate si apoi redactate de coordonatorii lor si apoi incepe competitia.P.S. Desi eram a 9′a pe lista, imi faceam griji sa instalez proiectorul. Alergam pe coridoare cu ditamai proiectorul in brate. Altii 4 s’au folosit de el inaintea mea. Niciunul din ei nici macar nu s’a interesat de unde poate fi luat. De unde am dedus mentalitatea paternalista a oamenilor de la noi–> statul tre sa aiba grija de noi.P.P.S. Ca sa nu creada nimeni ca sunt frustrata de rezultatele obtinute in cadrul conferintei, tin sa spun ca in ambele etape am luat un loc foarte bun, dar ma ingrijoreaza “noua stiinta” promovata de studenti


statului nu-i pasă
deci trebuie sa avem singuri grijă de noi..
dar noi nu avem grijă de noi,
deci nimănui nu-i pasă.
suntem singuri şi nemulţumiţi în permanenţă.
Prea fatalist suna:) nu suntem noi chiar atat de frustrati. Desi ar trebui sa existe initiativa din partea fiecarei persoane…si sa scapam de mentalitatea “de colhoz” si de ideea ca “cineva” tre sa aiba grija de noi.
ma intreb ce faci tu ca sa schimbi atmosfera de la frispa.
Fac destule
ok, am participat în anul doi la o conferinţă cu atmosferă asemănătoare. Åži la prima, ÅŸi la a doua etapă au participat studenÅ£i de la mai multe specialităţi: informatica, matematica, chimia, fizica (eu) ÅŸi biologia! ….
Åži desigur s-a înÅ£eles că nu e niciun sens , aÅŸa că deja anul acesta conferinÅ£a studenÅ£ească a fost organizată la fiecare specialitate deoparte! dar câţi nervi au fost pierduÅ£i atunci…
in prima etapa asa si a fost, adica studenti doar de la o specialitate, deja in etapa a treia – universitara, am nimerit cu cei de la economie si drept, specialitati in care eu nu pricep prea multe:)
nervi nu prea am pierdut, desi mi’am zis ca la anul nu mai particip:)
Nu este nici conferinta, nici competitie studenteasca. Este un obicei: facem şi noi că aşa trebuie, că aşa este planul. Un spectacol, unde fiecare îşi are rolul său.
Important este să primeÅŸti aceste spectacole ca atare, deoarece unii le iau prea în serios: “Eu am 34 de publicaÅ£ii nu ÅŸtiu unde, am participat la 67 de conferinÅ£e etc” — ca să vezi! Åži cîte din ideile Dvs. au fost implementate în practică sau au fost cel puÅ£in luate în serios de către oameni de ÅŸtiinţă cu pondere în domeniu?
Apropo, tu îi critici pe alţii, dar ce concret ai propus tu la acea conferinţă şi cît de reale sunt proprunerile tale?
Sau ai făcut şi tu un nou referat ca să arăţi cît este de rău la noi şi cît de bine este în UE?