În ultimele două săptămâni am fost la două şcoli de vară una organizată de către Asociaţia pentru Politică Externă, cealaltă de către Organizaţia „Hilfswerk Austria”. În ambele participanţii urmau să fie de pe ambele maluri ale Nistrului. Prima şcoală mi-a făcut anumite impresii, imediat modificate de către cea de-a doua. Să le luăm pe rând.

Şcoala de vară APE

Invitaţii urmau să ne povestească despre ce se mai întâmplă cu acest conflict transnistrean şi despre nebuloasele şanse de rezolvare. Iar mai interesant era că o sa fim faţă în faţă cu ei şi nu vor putea fugi de întrebările noastre, deşi, domnului Stăvilă ca de obicei îi reuşeşte fuga de răspuns, aproape strălucit aş zice eu;)

Invitaţii

Stăvilă – foarte cinstit a menţionat că „ Dacă conducerile vor decide, masele vor urma conducătorii”, care desigur a fost interpretat prin faptul că masele nu vor avea niciun rol în procesul decizional. Apoi ne-a povestit despre noul plan al Moldovei, care de fapt nu e doar al Moldovei pentru că include în sine toate interesele actorilor implicaţi (SUA, UE, Ru, Ucr, Md, Transn). Şi deşi planul este excepţional, cel mai bun plan din toate timpurile, Moscova nu a zis nici da, nici ba, acestui plan. Dar „cheia soluţiei se află la Moscova”. Poate totuşi nu este chiar atât de bun planul, ori poate circumstanţele?

Discuţie informală cu Stăvilă

La prânz vroiam să stau la masă cu Stăvilă. Ghinion, el încă nu era acolo. Mă aşez la o masă oarecare, iar în cinci minute, apare domnul Stăvilă.

- Este liber?

- Daaa, desigur!

- Domnule Stăvilă, în discursul dvs. aţi folosit foarte des pronumele „noi”, care „noi”, doar partidul de guvernământ sau şi opoziţia. Adică, eu cred că voi atâta munciţi la acest plan şi dacă se schimbă guvernarea în 2009 şi aceasta spune că nu îi place planul, ce se întâmplă? (întreb eu naiv)

- Ştiţi, Rusia aşteaptă ca Voronin înainte de alegeri să facă multe cedări, dar noi nu facem aceasta. Rusia mai aşteaptă ca în 2009 să fie un Parlament cât mai divers, cu multe fracţiuni, astfel se vor face coaliţii şi vor fi deseori contradicţii, certuri etc. (are dreptate)

- Şi care e soluţia? Un partid majoritar?

- (zâmbeşte)

Am mai vorbit despre trupele ruseşti, muniţie, conflicte, NATO, Ucraina, dar tema discuţiei la întâlnirea formală era „Perspectivele rezolvării conflictului transnistrean”.

- Domnule Stăvilă, care sunt perspectivele rezolvării conflictului transnistrean?

(zâmbeşte) Nebuloase!

Mulţumesc pentru sinceritate

A. Safonov – Redactorul şef al ziarului “Novaia gazeta”

Safonov a încercat să spargă mitul că Moldova este o punte intercivilizaţională între Est şi Vest şi că toate drumurile duc prin Moldova. Explicând prin faptul că România are graniţă cu Ucraina, astfel Moldova din toate punctele de vedere poate fi ocolită.

Despre Şevciuk a spus că reprezintă o nouă generaţie de politicieni, dar că nu are trăsăturile necesare pentru a se contrapune lui Smirnov.

Safonov a plăcut aproape tuturor. Vorbind foarte deschis, puţin ironic a încercat să spargă câteva mituri şi stereotipuri.

Acasă am aflat de la maică-mea că Safonov prin 1996 era un înflăcărat interfrontist, dar care acum încearcă să critice discret regimul pentru a justifica banii primiţi din exterior (aşa a spus Alexandra pe care am cunoscut-o la a doua şcoală de vară).

Petr Kypr – ambasadorul Cehiei în Moldova

Numele lui este Kypr, dar este ambasadorul Cehiei în Moldova:) Kypr a vorbit mult, foarte deschis şi subiecte care trec de graniţele politicii. Se întreba de ce moldovenii nu au spirit de iniţativă, de ce nu pot investi banii făcuţi peste hotare şi de ce tranziţia noastră a devenit un lucru firesc. O discuţie despre necesitatea schimbării, despre repercursiunile ocupaţiei sovietice asupra mentalităţii şi dezvoltării de acum.

Bârlădeanu

Un subiect interesant: mitologia. Ne-a vorbit despre miturile existente în spaţiul postsovietic. Miturile, a explicat el, nu sunt nici adevăr, nici minciună, sunt ceva care există şi care oamenii nu se obosesc să verifice dacă sunt adevărate sau nu. De exemplu, înţelepciunea vine odată cu bătrâneţea. Lucru nedemonstrat, dar acceptat ca un adevăr.

În Moldova există mitologia paternalistă. Noi cu toţii ştim asta, nu?:) Trebuie să existe un om puternic, cu o voinţă puternică, partidul, ideologia, nefiind obligatorii. Oare nu auzim şi astăzi că pentru o ţară în tranziţie o mână de fier este potrivită?

Un alt mit este cel al duşmanului/pericolului extern. De exemplu, România se amestecă în treburile interne ale Moldovei, Moldova în ale Transnistriei etc.

Al treilea mit este cel al secolului de aur. În Moldova, pentru majoritatea, secolul de aur este cel comunist, mai exact epoca lui Brejnev.

Mitul viitorului luminos – în fiecare perioadă acesta se schimbă. În URSS era unul (egalitate, echitate socială, bunăstare etc.), astăzi pe plaiurile moldoveneşti echitatea nu este atât de atrăgătoare ca viitorul nostru european. Atât de ideal, frumos şi atât de departe de noi.

Bine, astea sunt mituri caracteristice ţărilor ex-sovietice, ceea ce înseamnă că trebuie să ne debarasăm de ele. Ce avem în loc? D. Bârlădeanu a spus că trebuie să le înlocuim cu miturile lumii occidentale, adică statul de drept, cetăţeanul puternic, societate civilă etc.

Au fost foarte multe întrebări mai ales când s-a vorbit despre identitate. Nu ştiu cum s-a ajuns la acest subiect foarte sensibil, dar s-a ajuns.

Întreb dacă mitul nou creat al moldovenismului poate ajuta la reintegrarea celor două maluri ale Nistrului. Aici, d. Bârlădeanu a răspuns ca un istoric, precum că acest mit este unul artificial creat de către sovietici (asta eu ştiam, dar nu asta era întrebarea) şi că nu există naţiune moldovenească.

Bine, dar care sunt atunci miturile care trebuie să le adoptăm/creăm? Cele ale lumii occidentale (numite mai sus). Ceva nu se leagă, adică să creăm o societate bazată doar pe valori democratice, fără să avem o identitate? Cel puţin în Elveţia, Belgia fiecare ştie ce naţiune reprezintă şi ce limbă vorbeşte. În Moldova şi în Transnistria cam există o lipsă de identitate.

- Domnule Bârlădeanu, orice stat naţional începând din perioada revoluţiei franceze a trecut prin două procese paralele, formarea aşa-numitului spirit civic, adică acţiunea de a deveni cetăţean şi de a conştientiza acest lucru şi identificarea naţională. Noi, aştia din Moldova ce să facem, renunţăm la identificarea naţională?

Problema cu istoricii este că ei vorbesc mult şi sunt prea emoţionali, din răspunsul domnului Bârlădeanu nu prea am înţeles ce să facem cu identitatea noastră. Ca istoric, domnul Bârlădeanu ştie că suntem români şi că vorbim limba română şi că ideea de moldovenism este una stupidă creată de un regim la fel de strălucit ca şi ideea, dar el era invitat la o discuţie care presupune dialog, unul constructiv, iar când vine vorba de Transnistria, subiectul identităţii este unul distructiv, sau cel puţin aşa crede lumea.

Nu am mai înţeles eu ce facem cu identitatea noastră în îndelungatul proces al reintegrării. Subiectul rămâne deschis.

Gottfried Hanne

„Perspectivele rezolvării conflictului transnistrean nu sunt prea bune. Orice soluţie va fi posibilă în 5-10 ani. O cale spre soluţie ar fi ca Moldova şi Ucraina să se dezvolte, să devină atractive”

Întrebare/constatare: „Se pare că nimeni nu vrea ca acest conflict să fie rezolvat”

Răspuns: „Toţi vor să rezolve conflictul doar că fiecare în felul său”

Alţii

Au fost mulţi alţi invitaţi interesanţi, iar extraordinar era faptul că ei erau deschişi spre comunicare care trecea de limitele protoculului şi că de cele mai multe ori persoanele îşi expuneau părerea proprie dincolo de cea a instituţiei pe care o reprezentau.

Organizatorii

Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile dacă nu exista Asociaţia pentru Politică Externă:) desigur, eu am subestimat rolul organizatorilor, de fapt nu l-am subestimat, doar că nu l-am observat/apreciat, până nu am fost la cealaltă şcoală de vară.

Organizatorii au făcut posibilă ceea ce se numeşte dialog. Sunt foarte dese cazuri în care între cele două părţi nu a existat deloc comunicare sau dacă a existat era una defectuoasă, în cadrul acestei săptămâni comunicarea a fost foarte intensă şi deschisă. De ce? Pentru că au existat…hm….probabil s-ar potrivi cuvântul mediator, deşi sună prea oficial şi mult prea legat de negocieri la nivel înalt. Dar fie, lăsăm mediatori, mediatori ascunşi

Discuţii informale

Atunci când se face o asemenea şcoală de vară, cu toţii ştim că atunci şi acolo nu se va rezolva niciun conflict, nu se va face pace pe pământ şi toţi oamenii vor deveni buni şi toleranţi. Se face pentru ca anumiţi oameni să interacţioneze, să comunice, să stabilească legături.

Din discuţiile informale unii pentru prima oară au aflat că în Transnistria limba moldovenească se predă în alfabet chirilic. Că atunci când au venit să înveţe în Moldova aveau o oarecare răceală pentru cei de aici, că timp de doi ani, Moldova şi moldovenii erau ceva străin, ceva altfel decât Transnistria. Dar cu timpul se realizează că între Moldova şi Transnistria nu este nicio diferenţă şi că de fapt este aceeaşi ţară.

Tema identităţii este tabu. Românofobia persistă. Dacă vrei să nu existe conflicte spui că vorbeşti limba moldovenească şi că eşti moldovean. Aproape toţi participanţii înţelegeau limba română.

Concluzii:

Ceea ce am hotărât într-o discuţie moderată de Andrei Popov este că trebuie să ne concentrăm asupra lucrurilor care ne unesc, dar nu ne dezbină. Hm, care ar fi acestea?

Zdob şi Zdub

Stadionul Sherrif

Sportul – sportivii din Transn. sunt din partea Md.

Kvint

Mileştii Mici

Ion Suruceanu

Astea sunt doar vreo câteva dar noi găsisem mai multe. Am venit acasă cu ideea fixă de reintegrare. Zic cuiva visător că trebuie să ne reintegrăm. Răspuns: păi da de ce? Noi oare nu avem deja ruşii noştri cu care nu ne putem descurca. Alte reacţii: ei nouă nu ne trebuiesc, fraţii noştri sunt românii, nu transnistrenii etc.

Bine, nu m-am dat bătută, trebuie reintegrare, că sunt şi în Transnistria moldoveni. Şi tot asta durează până când playlist-ul meu alege să cânte Phoenix, Iris, Ducu Bertzi, Maria Tănase, George Enescu sau Ciprian Porumbescu şi atunci dispare dorinţa mea de reintegrare. (Notă: de reintegrare care ar presupune renunţarea la identitatea de român). Moldova încă nu este pregătită pentru reintegrare.

Posted in Politica