Grosso modo, lato senso sau despre cum mai e viaţa la frişpa

Există un lucru care l-am făcut în toţi anii mei de studenţie (nu prea mulţi la număr) şi care probabil o să îl fac şi până absolvesc – nu, nu este învăţatul, este întârziatul la ore. La orice oră nu m-aş trezi, eu oricum întârzii, chiar dacă acum orele se încep la ora 8, eu nu poooot să ajung la timp. Booon, profesorii s-au obişnuit şi deja când intram eu în auditoriu se făcea apelul.

Astăzi, ca de obicei – am întârziat, nu e vina mea, poate poziţia astrelor era aşa (am spus argumentul ăsta şi decanului, dar el nu s-a lăsat convins). Aşadar, intru în facultate, mă salut cu decanul, cu prodecanul, mă îndrept spre orar.

    Se aude o voce enervată şi enervantă:
    -  Ia auzi domnişoară treci încoa!
    -  Uuuf, iar are o zi rea…ştiu că el ştie numele meu, chiar foarte bine îl ştie. Ei, bine.
    -  De ce întârzii?
    -  Dacă aş şti eu de ce întârzii poate că nu aş întârzia. Apăi, nu ştiu, de unde să ştiu, s-a întâmplat şi atât.
    - Tu vrei să o sun pe maică-ta?
    - Da cum doriţi.
    - Eu ştiu că mama ta este o femeie destul de inteligentă (o vorbit cu ea de două ori când am fugit cu întreaga grupă de la ore şi el s-a gândit să facă cunoştinţă cu părinţii noştri)
    - Destul de? Poate nu ar trebui să daţi calificative dacă nu ştiţi despre cine vorbiţi…destul de, foarte etc.
    - Eu ştiu că inteligenţa naşte inteligenţă.
    - Da, şi ea apoi se modelează, perfecţionează în instituţiile de învăţământ, în unele mai puţin, dar oricum daţi-mi voie să mă duc la ore.

Foarte agresiv el îmi spunea nu ştiu ce… mă gândeam că a avut o zi grea ieri, poate o ceartă în familie. Deh! Lasă să se descarce. Desigur că nu tăceam, ziceam şi eu nuş ce, deja foarte plictisită. Or plictiseala l-a iritat şi mai tare. Apoi, mergând afară…zice că dacă întârzii sunt neinteligentă.
I-am urat o zi bună, se pare că avea nevoie de o astfel de urare.

Acum, decanul chiar nu mai e o autoritate pentru mine. Cineva care stă şi urlă dis-de-dimineaţă mi se pare cel puţin banal. Când zic cuiva că învăţ la frişpa, mi se spune bunicică facultate, da iaca decanuuuuu’…. Unii profesori zic că înainte de a deveni decan era om de treabă… mai de treaba.

Eu sincer cred că decât să se descarce pe mine, ar trebui să se mai uite la studenţii care au cate 14 restanţe şi care miraculos le susţin sau la cei care sunt plecaţi prin state, dar au toate examenele susţinute, deşi eu nu i-am văzut pe la ele, despre profesorii care cer câte 50 de euro pentru examen sau despre cum se repartizează camerele prin cămin. Nedreptate şi corupţie este şi dacă eu o să vin cu cinci minute mai devreme, nimic nu o să se schimbe, poate doar poziţia astrelor ;-)

Info

“Grosso modo, lato senso sau despre cum mai e viaţa la frişpa”

Publicat:
09.10.08 / 6pm
Categoria:
Personale


  • M-am saturat de carieristi in costume (59)
  • S-a terminat revolta. Nu cu un bang, ci cu un scâncet. (43)
  • Viză, blea (36)
  • Cine ne privatizează sărbătorile şi poeţii? (34)
  • Tot ce am port cu mine (29)