Zonă liberă de comunism

Festivalul „Live No Lies” este bun prin ideea care o promovează şi… cam atât. Ideea care o promovează este de muzică bună, care în mare parte are un mesaj politic. Aici, nu se cântă şi nu se vorbeşte în rusă, doar câteodată în engleză. Formaţiile invitate sunt din România şi din Moldova, iar între pauzele cântecelor lumea mai striga câte un „Trăiască, trăiască şi-nflorească Moldova, Ardealul şi Ţara Românească” sau „România”. Iar dacă cineva începe să vorbească în rusă este rugat să vorbească în română, iar câteodată – huiduit.

La un concert de genul ăsta te simţi psihologic confortabil, pentru că toţi care vin sunt români, iar dacă nu sunt români realizează că trebuie să vorbească româneşte, cel puţin să încerce.

Şi dacă tot este concert rock, trebuie să fie un sunet, să spunem, decent. Ceea ce a fost sâmbătă a fost gălăgie. Da, gălăgie. Eu înţeleg că bugetul era mic, deşi uitându-te la sponsori te gândeai că s-or fi îndurat ăia să investească mai mult ca să fie un sunet nu impecabil, dar bun. Ei bine, nu s-au îndurat. Când au cântat Snails mi-am dat seama cât de dezastruos era sunetul şi îmi părea rău nu atât pentru public, cât pentru formaţii. Când a cântat Luna Amară am stat două piese, apoi am ieşit. Dacă ţii măcar puţin la urechile tale, nu rămâneai acolo.

Doamnele de la Filarmonică au fost tare drăguţe, când am sărit prin hol ne-au spus foarte politicos că nu se permite. Pe de altă parte cei de la Leogrand când a fost concertul de lansare a revistei „Munchausen” se purtau/adresau foarte nepoliticos.

Ah da, berea era 12-13 lei, şi nu 30 de lei cum fusese la concertul „Munchausen”.

Este bună iniţiativa de a organiza un astfel de concert, chiar necesară (atâta timp cât blocurile sindicale comuniste au început să organizeze concerte cu iz sovietic, era timpul şi de ceva proaspăt, frumos şi româneasc), dar păcat, mare păcat de organizare. Totuşi nu mă duc la concerte rock pentru mesaj, dar pentru muzică.

Lasă un comentariu