Arhivă după an:2009

  • Eu chiar am avut o copilărie nefericită. Să nu vrei să ningă! Aţi mai auzit de copii care nu vor ca afară să ningă? Eu am fost unul. Dacă ninge tata nu poate să iasă cu maşina din garaj. Eu nu pot ajunge la liceu. Dacă tata nu poate scoate maşina din garaj, mă îmbrac ca un cosmonaut şi ies şi aştept microbuzul. Dar microbuzul nu opreşte, niciodată nu face asta. Dacă microbuzul nu opreşte, trebuie să merg oleacă şi să aştept alte microbuze. Când intru în alte microbuze, stau cu fundul lipit de geam şi cu faţa de oglinda şoferului. După ce se topeşte, îngheaţă. Vecinii mei nu prea pun nisip pe gheaţă. Ca orice cetăţeni cu spirit civic, ei aşteaptă alţii să facă acest lucru. Unicul moment de fericire a mea, a fost când Sturza era prim-ministru. Şi nu pentru că era un prim-ministru bun, ci pentru că drumurile erau curăţate. Erau curăţate exact până în faţa porţii sale. Nici cu un metru mai jos. Era un fel de curbă făcută prin zăpadă în faţa porţii lui şi acolo se termina cură[...]

    Citește mai departe
  • În urma evenimentelor ce au zguduit scena politică a Republicii Moldova, este necesară o analiză în profunzime. Faptul că Liudocika a părăsit fracţiunea, nu a afectat doar comuniştii, ci fiecare cetăţean al acestei ţări! Pentru analiza mea am folosit o sursă sigură – Internetul, tot aici subliniez importanţa comentariilor de pe Facebook, dar şi discuţiile cu membrii simpli de partid. - PCRM va acumula 11-12 mandate şi va deveni NOUL PARTID de 9% doar că va fi de EXTREMA STÂNGĂ. - Ciornîi va face un partid socialist şi va concura pe segmentul de 9% cu PCRM. Cel mai probabil va face un partid cu Braghiş, Tarlev şi alţi ex-premieri, care sunt în “cădere liberă” de câţiva ani. - AMN va fuziona cu PLDM, iar Filat va deveni OMUL MOSCOVEI. De ce? Pentru că Urechean este omul Moscovei. - Lupta se va da între Lupu şi Filat. Între omul nostru şi omul Moscovei. - Decisivă va fi şi susţinerea din partea mass-media (în curând o să vorbim şi cine-s oligarhii şi mogulii în RM). [...]

    Citește mai departe
  • “Well, son,” I said, “if you live long enough you’ll find out there are some some kinds of a son-of-a-bitch you don’t have to be even to be a newspaper man” All the King’s Men by Robert Penn Warren “Сынок, сказал я, есль ты проживешь достаточно долго, ты поймешь, что даже репортеру не всегда обязательно быть подонком.” Вся королевская рать Citat din cartea lui Robert Penn Warren, dat şi traducerea în rusă pentru că am citit cartea în rusă.

    Citește mai departe
  • Eu făcusem o super prognoză: că măcar un preşedinte o să fie ales. He, şi aşa o fost, extraordinară putere de previziune am. Nişte prieteni români m-au întrebat pe cine voi vota Geoană sau Băsescu. Eu am răspuns că dacă n-am cetăţenie, nu votez. Nu votez, nu ma interesează. Şi nu m-am dat cu părerea niciodată în ce ţine de politica românească, pentru că nu mă pricep în ea. Aşa că nu eram isterică ieri când Geoană câştiga, iar moldovenii pe unde puteau îşi manifestau dezamăgirea. La întrebarea simplă de ce Băsescu sau de ce Geoană nimeni din cozile alea din faţa consulatului nu prea ar putea să răspundă. Iar faptul că „Vrem în Europa” nu este relevant în acest caz, mai ales că România este deja în Europa. Oamenii au votat pentru Băsescu, pentru că nu ştiau nimic despre Geoană. Exact aşa au făcut mai demult când l-au votat pe Năstase şi nu pe Băsescu. „Vaaai, dar nu o să mai avem cetăţenie”, se lamenta lumea. Mai trebuiau să adauge că o să se închidă frontierele şi o să apară c[...]

    Citește mai departe
  • Bravo că ai luat atitudine! Excelentă carte! Un spectacol... super fain! Un blog super tare! Cam aşa noi ne lăudăm unii pe alţii. Obligatoriu sunt prezente cuvintele „super”, „fain” şi câteva semne de exclamare. Acesta nu este feedback, aceasta este laudă. Feedback-ul presupune ceva mai mult decât o înlănţuire de super tare fain de extraordinar. În orice tip de comunicare, feedback-ul este tare important, doar că deseori el lipseşte. Ah, da. Mai sunt şi ăştilalţi care scriu „Eşti un frustrat” Nu înţeleg de ce mai scrii. Comunistule! Fascistule! Spectacol de câcat rahat! De fapt, tema era alta. Vroiam să ajung la faptul că un argument în orice laudă sau critică de-a noastră este că „oraşul Chişinău e tare mic”. Eu nu pot să critic, să înjur, pentru că „Deh! Chişinăul e tare mititel, mai nimerim în aceeaşi tusovkă sau acelaşi mediu. No, nu e bine. Mai bine tac.” Nu, nu trebuie critică, trebuie feedback. Dacă ar exista un feedback, atunci nu ar mai a[...]

    Citește mai departe
  • Pentru a citi textul, ascultati httpv://www.youtube.com/watch?v=iGdM-xz2oC0&feature=related M-am dus şi eu anul ăsta să văd ce se întâmplă de 7 noiembrie. De 7 noiembrie când comuniştii sunt în opoziţie. Merg prin parc şi se aud cântecele sovietice. Mă aştept să văd o mulţime de steaguri roşii. Hm, mă apropii şi văd. Multe, dar nu o mulţime. Merg prin mulţime şi mă întreb unde-s tinerii ? Doar bătrâni. Apoi, văd aranjaţi frumuşel în rând tineri cu steaguri. Dar nu sunt atât de mulţi. Merg în faţă şi îi văd pe toţi adunaţi la un loc. Toţi ăştia primii de pe liste. Este şi Voronin. Heh, de când nu l-am văzut. Stau aşa liberi, de parcă nici nu ar avea bodygurzi. Se începe mitingul. Petrenco este tamada sau după cum o zis el – conducătorul adunării. El a adus aminte că sărbătoresc nu doar 7 noiembrie (uf, iar din obişnuinţă vroiam să scriu aprilie), ci împotriva dictaturii liberale. In timpul discursurilor membrilor de partid, Petrenco făcea semne când lumea trebuie [...]

    Citește mai departe
  • Jurnaliştii noştri au hotărât iar să ne surprindă. Doar că au făcut-o într-un mod scârbos. În acest reportaj http://jurnaltv.md/#23835&20091027&23851&&3597&3595 Dacă nu găsiţi (datorită site-ului care funcţionează nuşcum), intraţi la categoria social, ştirea „Lovit mortal de un troleibuz”. Să ne imaginăm că jurnalista în drum spre locul accidentului şi-a făcut un plan cum să facă ştirea – poliţie, martori şi rude. Dar se pare că şuvoiul de sânge nu a făcut-o pe jurnalistă să îşi schimbe planul. Dincolo de faptul că mai că ne arată cadavrul, jurnalistul are tupeul să întrebe mama victimei „Cum s-a petrecut accidentul”. Trebuie să fii prost, tâmpit, inuman, fără pic de bun-simţ ca să întrebi aşa ceva o mamă care îşi pierduse fiul cu câteva minute în urmă. Dacă tare vroia să afle cum s-a petrecut accidentul, întreba poliţia. Să presupune că, deh, toţi sunt la început şi a greşit reporterul. Dar în drum spre redacţie putea să îi vină în cap că nu ar trebui date[...]

    Citește mai departe
  • *Pentru a citi, ascultati httpv://www.youtube.com/watch?v=zVxIMN6AluE Să mergi cu autostopul prin Rusia, să treci prin Iran şi Pakistan, să dormi mai tot timpul în trenuri şi autobuze, iar câteodată în cort, să călătoreşti în zone pe care mulţi le consideră deosebit de periculoase şi toate astea pentru a ajunge în India. Câţi moldoveni au fost în India? Destui. Dar câţi şi-au pierdut paşaportul acolo şi au fost nevoiţi să rămână şi să lucreze? Natalia Gligor a făcut acest lucru, ba mai mult a ajuns să fie şi mică vedetă în India. Cu autostopul 2000 de kilometri prin Rusia Patru fete s-au pornit în India. Au anunţat părinţii că iau avionul din Kiev, dar de-acolo cu autostopul au străbătut timp de două săptâmâni o bucată de Rusie şi nu una dintre cele mai sigure. Au ajuns în Astrahan, undeva prin stepa rusă. Natalia spune că atunci când mergi cu autostopul trebuie să te adaptezi condiţiilor fiecărui şofer. Au mers o dată cu un individ care transporta vopsele. Mai mult ca atât, [...]

    Citește mai departe
  • Jumătate de an de la ce? 7 aprilie? A, da. Puteam chiar şi să uit, că m-am piedut printre status-urile/comentariile entuziasmate ale tinerilor care au fost la offline-urile cu anumiţi comunişti. M-am pierdut şi printre comentariile isterice ale tinerilor comunişti şi printre cele ale comuniştilor care strigă că de-am li se încalcă drepturile şi că presa este afiliată noii puteri. Dincolo de ipocrizia tipică societăţii noastre, astăzi se împlineşte jumătate de an. Da, azi, se împlineşte jumătate de an de când guvernului i-a fost frică de oameni şi apoi oamenilor le-a fost frică de guvern. Pe blog-ul meu revolta s-a început cu „Revoluţie, blea” şi s-a terminat cu „S-a terminat revolta. Nu cu un bang, ci cu un scâncet”. Foarte entuziasmat şi curajos s-a început, foarte repede şi timid s-a terminat. Noi astăzi suntem bine, scriem, ne dăm cu părerea, alţii însă suportă consecinţele acelor zile. Ceea ce este memorabil în ziua de 7 aprilie, este că oamenii au protestat împotriva [...]

    Citește mai departe
  • Eu sincer nu văd diferenţa între tineri şi bătrâni. Pe 7 aprilie noi eram fascişti şi chemaţi în stradă de către liberali, pe 29 septembrie, pensionarii au ieşit pentru că sunt comunişti, rusofoni şi chemaţi în stradă de Partidul Comuniştilor. Se schimbă puterea, se schimbă protestele, doar că modul nostru de a percepe lucrurile nu se schimbă, ba mai mult se aseamănă atât la tineri, cât şi la bătrâni. Comentariile care le-am citit la mulţi referitor la bătrânii ieşiţi în stradă, m-au făcut să mă mir cât de nesimţiţi pot fi autorii lor. Bun, pornim de la fapte, într-adevăr erau foarte mulţi bătrâni ruşi, erau şi susţinători ai PCRM, dar aceasta nu înseamnă că TOŢI erau comunişti. Dacă umbli pe acolo vreo trei ore o să auzi/observi multe lucruri interesante, nu doar ceea ce este şocant, ca de exemplu pumnul primit de Chirtoacă. Dacă insistau foarte mult să facă aceste modificări, Consiliul trebuia să se obosească să explice câte ceva pensionarilor (deh, poate au şi nişte avanta[...]

    Citește mai departe