Când am primit invitaţie pe Facebook la întâlnirea cu Iurie Leancă am hotărât să merg. Îmi imaginam eu că majoritatea o să fie membri ai PLD, dar m-am dus. De Iurie Leancă nu am auzit prea multe, decât doar am citit interviuri legate de politica externă. Apoi, am aflat că a aderat la PLD, normal că nu am fost tare entuziasmată. Domnul Leancă este unicul membru PLDM (poate mai sunt alţii nedescoperiţi) cu care aş putea discuta fără să simt că pierd vremea în zadar şi de la care aş putea învăţa multe.

Unde?

Locul ales era groaznic – Studio. La întâlnirea cu un diplomat de succes, lumini de tot felul erau aprinse, în spate se auzeau chelnerii, iar distanţa dintre noi şi invitat era mare, prea mare. Mai mult ca atât în centru era pus un scaun din ăsta înalt care de regulă stă la bar. Intuiam eu că d. Leancă nu o să stea pe el, aşa şi a fost – a stat în picioare. Discuţie foarte deschisă nu a fost, anume din cauza sălii, aranjării meselor şi a distanţei, deşi invitatul era foarte predispus la discuţii deschise.

Cine?

În mare parte membri PLDM, cei care vor să adere în curând sau cei care au prieteni membri ai PLDM. Unii din ăştia trecuţi prin două, trei, patru partide (ăştia eu îi numesc tineri promiţători), alţii care se declară doar simpatizanţi şi în final – eu şi poate alţi curioşi ca mine.

Invitatul

Ne-a povestit câte ceva din biografia lui – lucruri destul de impresionante, despre copilărie, despre universităţi, despre activitatea lui în Ministerul de Externe şi în ASCOM şi având în vedere că totuşi întâlnirea are tentă electorală pronunţată – despre PLDM. Nu o să scriu tot ce a povestit, doar suntem în campanie electorală;-) Dar pot spune că este o persoană care are o experienţă vastă în domeniul său, care a învăţat multe, vorbeşte corect şi frumos, are anumite principii după care se conduce, încearcă să transmită experienţa lui altora. Nu am observat anumite ambiţii nesănătoase. A părut foarte sincer şi deschis şi cred că şi era pentru că încă nu este de prea multă vreme în politică, deci moralitatea încă nu a reuşit să se altereze. Dar, totuşi să nu uităm că este diplomat, iar un diplomat nu este nici politician, dar nici simplu cetăţean;-)
O să transcriu doar răspunsurile la întrebările mele şi la alte două întrebări care aveau mai mult sau mai puţin legătură cu ale mele.

Întrebările

Cum se împacă NATO cu rezolvarea conflictului transnistrean? La această întrebare sincer mă aşteptam la un răspuns de genul „NATO şi gata, că oricum cu sau fără NATO negocierile stau pe loc. Aşa că noi vrem în NATO”. Ei bine, nu a fost aşa, ci un răspuns echilibrat şi realist. A menţionat că dacă va fi ministru de externe nu va declara a doua zi obiectiv principal integrarea în NATO, ci iniţial trebuie „să fie umplute cu conţinut relaţiile dintre RM şi NATO”, apoi deja se poate de vorbit despre o eventuală aderare. În ultimă instanţă, conflictul poate să rămână îngheţat pentru încă mulţi ani. Deşi, a urmat paralela cu Kosovo şi anume formarea unor instituţii sub tutela organizaţiilor internaţionale, care ar fi cea mai potrivită soluţie pentru conflictul transnistrean.
Cum se vor împăca diferite viziuni ale partidelor asupra politicii externe, dacă se va forma o coaliţie după alegeri? A explicat că în mare parte partidele nu vor să declare că vor în NATO, pentru că sondajele arată că populaţia nu vrea asta. A menţionat că speră că partidele vor da dovadă de maturitate politică.
Relaţia cu Rusia? Marea parte a dependenţelor de odinioară nu mai există, adică:
- Gaz ieftin – acum plătim gaz la preţ european
- Piaţă mare de desfacere – acum mai mult exportăm în Uniunea Europeană
- Moldovenii care lucrează acolo – mulţi se întorc acasă din cauza crizei.
Unica dependenţă reală este conflictul transnistrean, deşi Ucraina ar putea juca un rol mai important decât Rusia.
Relaţiile cu Rusia trebuie păstrate şi dezvoltate, atâta timp cât nu trădează interesele noastre.
Relaţia cu Rusia va fi întotdeauna echilibrată şi previzibilă. Exemplu: când a fost embargou pe vinul nostru, ne-am dus la Moscova am discutat, ne-am închinat şi s-a rezolvat. Când a fost oprit importul de carne din Polonia, aceştia s-au dus la Bruxelles, apoi Bruxelles-ul a negociat cu Moscova.

Concluzii

Mi-a plăcut întâlnirea cu d. Leancă, nu atât datorită organizatorilor, participanţilor, cât datorită invitatului, cu care mi-ar plăcea şi în viitor să discut despre politică externă, diplomaţie, integrare europeană sau despre orice altceva.

Posted in Politica