Despre jlobii moldoveni

Despre jlobi s-a scris şi se va scrie. De ce? Pentru că sunt mulţi, se înmulţesc, dăm peste ei aproape în fiecare zi şi ne influenţează în cel mai neînsemnat fel viaţa. Jlobii sunt moştenirea Uniunii Sovietice (PL a uitat să menţioneze asta în spotul lor electoral:)), s-au adaptat la condiţiile din Moldova. Jlobi sunt oriunde, doar că au denumiri diferite şi poartă amprenta locului din care provin. Unii ascultă chanson, alţii manele, dar în esenţă tot jlobi rămân.

După ce am am citit despre vestimentaţia în URSS, m-am iluminat şi am aflat care sunt rădăcinile jlobilor. În URSS s-a încercat să se uniformizeze oamenii şi cel mai simplu era să introducă anumite costume standart. Pentru femei era în plan de a fi introdus costumul format din fustă şi jachetă, pentru bărbaţi din pantaloni şi jachetă. În anul 1921, proiectul putea fi implementat, dar s-a realizat că nu există în depozite material albastru-închis suficient pentru acest plan grandios. Dar până la urmă, hainele colorate aproape că lipseau, oamenii toţi se asemăneau la înfăţişare, bărbaţii aveau tunsoare scurtă, iar toţi acei care se diferenţiau erau aspru pedepsiţi.

Astăzi ce avem? Culoarea sură şi neagră sunt în top sau cel puţin culorile palide. Majoritatea tinerilor poartă pantaloni negri (din stofă ieftină), geacă din piele (kojankă), pantofi negri, deseori cu ornamente şi mapă sau borsetka. Dacă şi poartă costum este din ăla lucios. (Combinaţia costum sportiv – pantofi este deja expirată). Telefonul este negru sau serebristâi şi ringtone este, de regulă, un cântec chanson (nu, nu chanson francez, ci rusesc) despre mama sau despre tata sau despre viaţă. Opţiunea silent nu prea este folosită. Dar nu, ăsta nu este jlobul, jlobul este cel care înjură diversitatea.

În condiţiile în care există peste 100 de posturi tv, în care majoritatea are acces la Internet, respectiv la torente de torente, era firesc să apară diversitatea şi toleranţa. Diversitatea este. Toleranţa mai puţin. De exemplu, în cadrul unei lecţii la cursul de “Imagine vestimentară” (în cadrul căruia am şi studiat vestimentaţia în URSS) am trecut şi despre mişcarea punk, skinhead şi hippy. Până a ajunge la mesajul social al mişcărilor, unii aruncau replici de genu “Wey, ap aştia îs râsuri a societăţii” sau “D-ap eu să prind unu di aista, îi *cenzurat*”. Oricât a încercat profesoara să îi îndemne să găsească influenţa factorilor sociali şi politici asupra mişcării sau mesajul acestora, nu s-a putut. Ei erau hotărâţi şi încăpăţânaţi.

Ah da, uitasem. Jlobii nu citesc. Ei cred ca asta dăunează grav. Uneori se uită la un documentar la Discovery şi văd în el adevărul absolut, apoi împart informaţia cu alţii. Deseori citează replici din filmele lor preferate (sau seriale) sau ringtonuri.

Jlob până la urmă nu este o înjurătură, reprezintă o masă care urăşte diversitatea. Jlobii sunt un rezultat al comunismului, al uniformizării şi este păcat că astăzi unii încă mai sunt aşa. Atunci, era regim totalitar, cei care purtau haine colorate, croite altfel sau păr lung puteau ajunge şi la închisoare. Dar acum, toată lumea are libertatea de a face orice, de a alege orice şi ei au ales să fie jlobi. Jlobii de azi, sunt mai jlobi decât cei din trecut, anume din cauză că ei pot alege.

P.S. Nu ştiu cât de relevant este, iată ce spune un studiu aici

[ad#234×60-created-81908]

Lasă un comentariu