Pentru a citi textul, este necesar de a asculta acest cântec.
Unicul lucru bun în campania electorală sunt concertele electorale. Venea oare Brainstorm la noi dacă nu erau alegeri? Nu cred că cineva ar fi avut dorinţa să organizeze aşa ceva. Sau Vama Veche în 2005? (deşi nu au mai ajuns să cânte). Iată că acum toată lumea indignată vorbeşte de artiştii care cântă la comunişti. So whaaaat? Este business. Bani contra serviciu. Punct. Acum toţi declară că artiştii se prostituează, că trădează poporul şi alt blablabla.
A cântat Zdob şi Zdub pentru comunişti. Ei şi ce? Iagupov a spus în scenă că sunt lucruri mai importante decât politica, de exemplu dragostea. El nu a ieşit pe scenă şi a spus „Votaţi comuniştii”. Artiştii sunt departe de politică, ei cântă pentru oameni, pentru public. Iar cei care nu au avut 150 de lei ca să meargă la concertul zdubilor, au putut să îi vadă pe gratis. Deja e treaba partidului câţi bani a plătit.
Ieri, în cadrul unui reportaj, cântăreţii au spus clar de ce acceptă. Pentru că deseori partidele spun că fac câte zece concerte. Prin urmare, artistul este sigur că va mai câştiga bani din alte concerte. Atâta timp cât nu urlă pe scenă că inima e în stânga, că stejarul e verde, că mărţişorul e simbol naţional, că trebuie să îşi asculte inima, nu văd nicio problemă.
Unii fac spoturi electorale pentru un partid, apoi pentru un altul, apoi pentru un al treilea. Dar nu înseamnă că o să voteze pentru unul din ele, poate nici nu o să se ducă la vot.
Iată şi un alt exemplu, în Occident şi Rusia, se dezvoltă companii de consulting politic, care uneori lucrează şi pentru partidele noastre. Sunt companii nepărtinitoare, care pot lucra azi cu un partid, mâine cu altul, indiferent de simpatiile lor. La noi consultanţii, de regulă, sunt membri de partid. Iar cei care au mai mulţi bani, angajează pe cei din exterior.
Acum să ne imaginăm că o companie de consulting politic oferă servicii pentru toate partidele. Aceasta nu o să aibă succes. De ce? Pentru că dacă a lucrat pentru un partid o să fie identificată cu acel partid, pentru că serviciile o să fie mai scumpe decât cele prestate de membrii de partid (ăia pot fi amagiţi cu funcţii sau locuri pe listă) şi pentru că toţi o să îi numească comunişti, filatelişti, tarlevişti etc.
Aşadar, beţi o bere şi enjoy the music. Business-ul e business.
Posted in Personale
Dacă totul este pînă la urmă un bussines şi dacă conform logicii tale totul se vinde şi se cumpără de ce să nu aplicăm aceiaşi logică şi jurnaliştilor?
Jurnaliştii, reprezintă tagma cea mai căutată de politicieni, mai ales înainte de alegeri. Însă mă întreb, poate pleca un jurnalist care s-a format la o instituţie de presă să o numim tv 7, de exemplu, la o alta, nit, de exemplu. Avem noi dreptul moral de a bîrfi, comenta, ridica piatra, etc vis-a-vis de această migrare?
Au oare voie deputaţii care au intrat în legislativul ţării pe lista electorală a unui partid, să părăsească grupul parlamentar pentru a face parte din altul?
Morala, etica, echitatea…Cuvinte care nu înseamnă nimic la vreme de criză. Financiară. Globală.Şi îmi vin în minte imagini dintr-un superb film realizat de Sydney Pollack cu Jane Fonda şi Michael Sarrazin în rolurile principale – Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?
Un film de la care ieşi şi simţi nevoia acută de a fuma o ţigară…
Jurnaliştii au un cod deontologic care trebuie să îl respecte, artiştii nu au. Jurnaliştii au rolul de a informa publicul, un fel de intermediari, artiştii de a face viaţa mai frumoasă.
Respectiv, jurnaliştii trebuie să informeze echidistant şi nepărtinitor, atâta timp cât se declară independenţi şi în colţul de sus al ziarului este scris „ziar independent”. Dacă preferă să lucreze la un ziar de partid, deja publică viziunea partidului dat, dar aceştia mai puţin ne interesează.
Artiştii în schimb au misiunea nu de a informa, ci de a încânta – dacă putem spune aşa – oamenii. Prin urmare, atâta timp cât ei nu ne îndeamnă să votăm pentru partidul X sau Y sau cântă ode pentru partidul dat nu văd nicio problemă.
Eu nu am bârfit/etichetat când un jurnalist format la tv7 a migrat la nit:) fiecare încearcă să supravieţuiască cum poate (depinde de principiile lui, in cazul dat cea mai buna pedeapsa este presiunea opiniei publice). Deşi, presa, pentru mine, se împarte în cea guvernamentală şi cea de opoziţie (foarte rar există presă independentă, poate doar la radio Nova;)). Astfel, astăzi mulţi jurnalişti cândva independenţi, susţin făţiş un partid sau altul, deşi se declară încă independenţi. Fiecare alege unde îi place mai mult. Alţii au migrat de la ziare ca „Moldova Suverană” şi s-au declarat nepărtinitori.
Deputatul. Deputatul are trei datorii morale – faţă de sine, faţă de partid şi faţă de popor. În care, teoretic, ar trebui să prevaleze ultima. Deja depinde de fiecare în parte de ce pleacă din grupul parlamentar, deşi mă îndoiesc că din cauza datoriei faţă de popor.
Dacă vorbim de etică. Datoria morală a artistului este de a ţine contact permanent cu publicul lui, de a-i face viaţa mai frumoasă şi nu cred că oamenii care se duc la concerte zic că Zdubii sau Stratan susţin comuniştii.
Şi atunci, ce fac consultanţii politici? Şi acei care realizează spoturi electorale?
P.S. despre duble standarte, dileme profesionale, independenţa jurnaliştilor se poate de vorbit foarte mult. Iată chiar mâine am examen la Etica profesională:)
Proxenentii tot fac business, iar prostituatele fac viata mai frumoasa, mai placuta, etc. Eu de cativa ani deja ma intreb dece acest lucru nu se legalizeaza.
Totul depinde de viziunea personala a fiecaruia, care depinde de morala, iar morala la rindul sau depinde de constiinta. Rezulta ca totul este psihologie.
“El nu a ieşit pe scenă şi a spus „Votaţi comuniştii”.”
da nici nu era necesar, manipularea se produce la nivel mai subtil
vezi aici o parere expusa destul de interesant, vizavi de acest subiect
http://anatoliejuraveli.blogspot.com/2009/02/zdubii-s-au-dus-de-rapa.html
sandu,
pai depinde, există norme morale acceptate de o comunitate, în cazul dat în Moldova dacă cineva ar veni cu o astfel de propunere de legalizare a prostituţiei, atunci toate asociaţiile ortodoxe ar protesta. Există cod deontologic, de exemplu în cazul jurnaliştilor.
Până la urmă, morala nu ţine doar de propria conştiinţă, este mai mult o adaptare a normelor, tradiţiilor deja existente la conştiinţa fiecăruia.
cititor,
eu am citit articolul şi încă şi comentasem acolo:)
Iagupov în mod subtil a spus să nu votăm comuniştii. Fiind concert de 14 februarie a îndemnat oamenii să nu se gândească la politică, ci la dragoste;)