Despre perioada de preşedinţie. Dezbateri. Politicieni care au nevoie de psiholog. Echipă. Realizări.

Azi a fost întâlnire cu Voronin la Casa de Cultură a USM. Dat fiind faptul că degrabă Voronin nu va mai fi preşedinte, trebuia să fiu prezentă.

Afară agitaţie, înăuntru agitaţie. Şi iată că intră, toţi aplaudă, Voronin se întoarce ne dă din mână, urcă pe scări şi toţi continuă să aplaude, ca în filme.

Rectorul ţine un discurs. Plictisitor, foarte plictisitor. Apoi, trece la tribună Voronin.

Merge greoi, îmbrăcat într-un pulover (sau ceva de genul ăsta) albastru şi sacou. Pune ochelarii şi începe a citit de pe foaie. Articulează aiurea cuvintele. Citeşte cifre, date, realizări. Discursul iniţial nu este partea bună a lui Voronin, partea în care el se descurcă sunt întrebările. Iată câteva idei din discursul lui.

Despre timp…. noi am pierdut foarte mult timp (se uită la ceasul de mână câteva secunde), am pierdut primii zece ani.
Am venit într-o casă în care ardea tot şi nu ştiam ce să începem să stingem.

După 2001 am format o echipă, o echipă tânără. Eram naiv când am devenit preşedinte, am format o echipă, toţi specialişti, dar specialişti în economia planificată, şi nu de piaţă.

În perioada guvernării nu am fost ajutaţi de partidele din ţară.

Am avut secetă, nici nu îmi închipui ce se putea întâmpla dacă erau alţii la conducere.

Întrebările.

Eu l-am întrebat ce funcţie o să aibă, dacă PCRM o să formeze o coaliţie majoritară. „având în vedere faptul că aţi declarat că o să susţineţi viitorul preşedinte şi viitorul premier, dar nu aţi spus nimic despre spiker. O să fiţi spiker?”

Vorbit mult despre faptul că aceste trei funcţii separate, că oricum trebuie să fie moderator între aceste trei funcţii. Cât despre spiker – nu sunt atât de liber în luarea deciziilor. Nu este cazul să mă ocup de un post. Cel mai normal e să am funcţia de deputat. Eu sunt obligat să ajut noul preşedinte, noul Guvern, pentru a continua reformele.

Ce perspective are un stat în care un lector are 1100-1700 de lei?

Explică faptul că salariile se plătesc atât din bugetul de stat, cât şi din cel al universităţii. Apoi se întoarce către rector şi întreabă „Unde se duc banii, d. Rector?”. Chiar a fost amuzant momentul:)

Despre dezbateri

Preferaţi să stau la tv, în loc să stau aici? Să stau lângă Valentina Cuşnir pe post de psihiatru? Acolo doctori le trebuie la toţi. Doamne fereşte să se nimerească unu di aista în Parlament, înnebuneşte tot Parlamentul. Apoi spune despre iniţiativa ca deputaţii să treacă un control medical.

A mai menţionat că al treilea mandat lui „ne svetit”.

Alte realizări

S-a terminat cu unionismul, cu naţionalismul, cu românismul. Au mai rămas vreo câţiva, da alora nici doctorul nu le ajută.

Rectorul nostru i-a urat victorie;))

Impresii, concluzii

Am spus deja că discursurile nu sunt partea lui forte. Când răspunde devine mult mai liber, vorbeşte mai clar, mai răspicat, îşi permite să facă glume – chiar destul de amuzante. Vorbeşte cu rusisme, uneori la locul lor, alteori în exces. Vorbeşte, dă cifre, promite, iar glumeşte.

În cazul când un politician vorbeşte prea frumos, promite prea mult, este cazul ca oamenii să îl pună la punct prin întrebări. Daaar, chiar dacă eram la USM şi studenţii care au venit erau mândria universităţii, puneau întrebări tâmpite, de genul „Dacă renovaţi Casa de Cultură şi căminele, atunci trebuie să renovaţi şi cantinele. Ce părere aveţi despre asta?” sau „Aţi spus că bursa e 500 de lei, dar a mea e de 300 de lei. De ce?” răspunsul este că intră în vigoare de la 1 septembrie. Întrebarea firească era cum să supravieţuiască un student cu 500 de lei. Am observat spre final vreo doi profesori care ridicau insistent mâna, dar rectorul nu le-a permis să vorbească.

Strategic, la balcon, comuniştii şi-au plasat studenţii susţinători, astfel orice spunea Voronin, ăia aplaudat, urmează efectul de turmă şi toţi aplaudă. Astea nu erau minutele urii, ci ale euforiei.

Aşadar, întrebări naive, slang moldovenesc în stilul preşedintelui şi o sală, cel puţin aparent, entuziasmată.

Unele profesoare îl criticau, dar spre sfârşit spuneau că „Ei, are el uneori dreptate”.

Voronin s-a prezentat relativ bine, ştie să întoarcă răspunsul în favoarea lui, să pună responsabilitatea pe umerii altcuiva şi să glumească când trebuie. Oricum al treilea mandat ne svetit;)

P.S. Era prezent şi decanul FRIŞPA, dar care nu a îndrăznit să întrebe de ce se limitează în fiecare an numărul de studenţi de la facultate, încât în fiecare an sunt concediaţi profesori şi, culmea, li s-a micşorat salariul cu 400-500 de lei.

P.P.S. Pe unimedia s-a scris că “Gest curajos din partea tinerilor: în jur de 70 de studenţi de la USM au părăsit demonstrativ sala de la întâlnirea cu comunistul Voronin.” Eu eram la balcon, de unde jumătate din cei prezenţi au ieşit. Cei care au ieşit, aveau să iasă chiar dacă vorbea şi Obama. Întâlnirea s-a făcut în afara orelor, respectiv mulţi vroiau să plece, să mănânce, să doarmă. Aşadar, nimic curajos în a-ţi urma instinctele. Poate vreo trei-patru au făcut asta demonstrativ, în rest…

Posted in alegeri 2009, intalniri cu politicieni