Nimeni nu ştie ce va fi astăzi. Este un fel de paranoia generală şi când spun paranoia am în vedere chiar paranoia.

Astăzi un grup de tineri vrea să protesteze paşnic, chiar dacă pleacă acolo cu frică faţă de stat şi de ura acestuia faţă de propriul popor. Ei nu au participat la arderea Parlamentului sau a Preşedinţiei, de la început au spus că nu a fost un protest, ci un vandalism.

Aceşti tineri vor să arate că se poate de protestat altfel. În loc de scuturi să avem flori, în loc de căşti să ne pictăm feţele, iar în loc de scuturi vii să legăm panglici. Să vorbească cu tinerii scutieri, pentru că şi ei sunt tineri simpli, care doar ascultă ordinele cuiva. Nu vor să scandeze Jos Comuniştii, ci Vrem libertate. Nu sunt împotriva, ci sunt pro. Pro democraţie, pro libertate, pro comunicare, pro pace.

Ei vor sta liniştiţi, vor citi cărţi, vor discuta, vor cânta, vor desena. Aşa vor protesta ei, în mod frumos şi artistic. Fără a sparge şi a distruge, dar prin a construi. Prin a crea o Moldovă care ei o vor în care oamenii cânta şi dansează pe stradă, citesc şi vorbesc despre filosofie, recită poezii şi fac scenete. Departe de Moldova reală plină de conspiraţii şi provocatori, de capete rase şi coji de seminţe, de distrugători şi inculţi.

Iar dacă astăzi unul din aceşti tineri va fi arestat, bătut sau bruscat în vreun fel să ştiţi că în Moldova s-a instaurat dictatura.

Posted in Cultura