Animalele din politica moldovenească

Cei care nu au privit Ferma Animalelor o fac aici. Desi, este recomandat de citit nuvela;)

În 2007, când blog-ul meu era citit de vreo trei oameni am scris un mic text în care asemănam regimul din Moldova cu Ferma Animalelor lui Orwell. Eu când am scris nici nu mă gândeam că poate să fi mai rău decât era, dar se pare că întotdeauna se poate şi mai rău. Oricum textul este actual, doar că l-am mai redactat puţin.

Am privit filmul “Animal Farm” făcut in 1954, cartea o citisem mai demult. O nuvelă prin care se reprezinta în mod alegoric începuturile Uniunii Sovietice. Pentru cei din Vest, această nuvelă poate nu mai este actuală, pentru că se referă la URSS, iar aceasta nu mai există, dar nu şi pentru mine ca cetăţean al RM. Deja s-a stabilit de alţii analogia dintre personajele nuvelei şi reprezentanţii URSS-ului: Napoleon-Stalin, Snowball-Trotski, Squealer-Molotov, Mr. Jones-Ţarul Nicolai, iar Boxer reprezinta clasa muncitoare.
Ar fi exagerat să atribuim toate aceste personaje şi la politica RM, dar oare porcuşorii ăia din fruntea Fermei Animalelor nu se aseamănă cu anumiţi lideri de la noi?

Nu putem să nu tragem o anumită paralelă între Napoleon şi Voronin, or nu Voronin ia toate deciziile în Moldova? Nu el obligă funcţionarii să îi agaţe portetul prin birouri? Nu el se bucură de cea mai mare bogăţie? Nu el sărăceşte oamenii, pentru ca el să se îmbogăţească? Nu el încurajează acest sistem corupt şi această exploatare nejustificată a oamenilor simpli? Doar că Stalin şi Napoleon nu au avut un fecior, iar Voronin îl are.

Mr. Jones ni s-ar asocia cu Partidul Democrat Agrar şi alte partide pseudo-democrate romantic sau pragmatice din Moldova, iar alteori cu PCUS. Cu PDAM se aseamănă pentru că acesta a adus RM în pragul sărăciei si a pregatit teritoriul pentru venirea PCRM, iar cu PCUS pentru că tot de la ei, de fapt, s-au început toate necazurile şi pentru că ai noştri comunişti tot cu ăia vor să semene, la fel cum porcii mergeau în două picioare ca să semene cu Jones şi tovarăşii lui. Dar deşi în două picioare, tot porci au rămas.

Boxer, acest cal care reprezintă muncitorii, atât de blând, atât de loial şi atât de dedicat muncii. Acesta este personajul care stârneste şi mila şi adoratie. El este grupul-ţintă, nu e prea deştept, dar este bun. Este folosit la maxim, apoi este aruncat. Bine că în societatea noastră există totuşi pensia – un fel de moarte lentă şi dureroasă. Boxer, este pilonul acestui regim, este credul şi nu poate fi acuzat de partizanat politic, pentru că el face doar ceea ce ştie şi ceea ce poate – munceşte şi nu prea gândeşte.

Snowball apare în două ipostaze, la început el este conducătorul fermei, el este inovator, stabileşte anumite reguli, face ca ferma să funcţioneze, altfel spus o democratizează. Cea de-a doua ipostază, este cea creată de Napoleon, ca fiind veşnicul inamic (ne amintim şi de Goldstein din romanul 1984). Noi nu prea am avut un Snowball, nu am avut un lider, care să dorească să schimbe situaţia, să democratizeze ţara, să stabilească anumite reguli fundamentale respectate de toţi, să instaureze ordinea şi pacea. Mulţi vor, dar puţini pot.

Pe când ideea de ‘veşnicul inamic’ este utilizată din plin de PCRM, nu am auzit vreodată ca Voronin sau PCRM să îşi asume responsabilitatea pentru vreun eşec, în schimb el găseste un veşnic duşman, care ameninţă statalitatea RM şi cauzează majoritatea problemelor acesteia, de cele mai multe ori acest rol îi revine României. Acum însă şi Serbiei şi masonilor şi liberalilor. Dar şi unor personaje exotice, unui biet om pe nume Mătăsaru, altui politician expirat Mocanu şi unui evreu preot ortodox cu cetăţenie americană şi română.

Căţeii la fel sunt un element foarte important. Vă imaginaţi un Voronin fără toate ministerele la picioarele lui, fără SIS, fără justiţia lui de telefon, fără dosarele lui comandate? În desen animat în timpul micului război, Napoleon se ascunde în cameră în timp ce animalele se luptă. După ce s-a terminat lupta acesta şi-a fixat la piept medalia de brav războinic. Exact aşa mai marii ţării ne amăgesc că erau în cladirea Parlamentului, dar ironia sorţii a făcut ca ei să nu fie răniţi. Acum probabil, îşi vor pune şi ei medalii.
Oare ce s-ar întampla cu Napoleon dacă nu existau căţeii care îl apărau, căţeii nu aveau nicio personalitate, erau o parte din mecanismul autoritar instaurat, care se ocupau de treaba murdară – de a băga frica în animale şi de a apăra fundul grăsulean al şefului lor? Atunci Napoleon era un nimeni. Deci, câinii joacă un rol important. Ceea ce deosebeşte căţeii de SIS-ul nostru, este ca primii au fost educati in acest spirit, ei erau mici şi nu cunosteau idealurile revolutiei, or ‘paznicii’ lui Voronin nu au fost de mici ideologizati, ei au fost pur si simplu corupţi, ceea ce îi face mai vinovaţi decât căţeii.

Benjamin, prietenul lui Boxer, reprezintă glasul raţiunii. El este intelligent şi poate să citească. Reprezinta intelectualitatea. Totusi, el nu are o mare importanţă. El ştie că ceea ce se întâmpla este greşit, ştie ca acesta nu reprezintă idealul lor, dar nu poate să facă nimic. El este un simplu magar, nici măcar cal nu este. Strigatul lui Benjamin stârneşte mila, el se revoltă în sinea lui, dar nu întreprinde nimic. Or, intelectualitatea noastră nu este la fel? Raţională, lucidă, conştientă, dar neputincioasă şi complexată de propria neputinţă. Deşi, acum s-a mai trezit ea. Probabil încet, dar sigur.

Acestea ar fi personajele lui Orwell care se regăsesc în societatea noastră.

“Ferma animalelor” nu este valabilă doar pentru URSS. Orice societate trece prin revoluţii, idealuri, idealurile se realizează, apoi societatea degradează, apar noi idealuri, se nasc noi idei revoluţionare, apoi iar e revoluţie şi aşa se realizează ciclul istoric.
Păcat este că din toate perioadele posibile, noi am nimerit în cea a porcilor…