Acum că democraţia a triumfat în Moldova. Avem aceleaşi feţe doar că alte locuri (deşi încă nu a fost votat preşedintele, e doar o chestiune de timp) şi o să avem un preşedinte femeie, se poate de vorbit de Eurovision.

Anul ăsta se duce Nelly Ciobanu. În sfârşit se duce. Frustrările ei durează de când zdubii au plecat prima oara şi ea a făcut acuzaţii precum că liniile erau închise şi oamenii nu au putut vota. Nălea este produsul aşteptat al societăţii noastre. De exemplu, între fineţea Nataliei Barbu (sau oricărei alte cântăreţe) şi încruntarea lui Ciobanu, oamenii aleg încruntarea. Nălea are voce.Incontestabil. Şi mai ales are un moldovenism (în sensul rău al cuvântului) proeminent. Ca un patriot adevărat avea să o susţin pe Nălea la Eurovision, dar iată că întâmplător am citit un interviu cu ea în „Argumenty i facty” în care Nălea povesteşte că este tristă din cauza „pogromului” de la Chişinău şi că pe site-ul unde lumea trebuie să comenteze cântecul ei, se pun link-uri la diferite ştiri, video-uri, foto referitoare la proteste şi alt „blablabla”. Nălea mai crede că trebuie să se ducă la Eurovision pentru a şterge impresiile neplăcute despre Moldova care au apărut după recentele evenimente. Paradoxal, dar ca şi toată lumea se duce la Moscova.

Nălea nu are dreptul să critice guvernarea pentru violenţe că doar primeşte fonduri de la ei, dar Nălea putea să tacă. Doar că ea nu a putut să tacă, pentru că este tristă, din cauza pogromului. Şi ea – Nălea – o să spele Moldova de ruşine.

Anul ăsta o să fie deosebit. Europa a auzit de Moldova. Nu de Hora din Moldova, ci de teroarea din Moldova. Nu datorită horii, ci terorii suntem cunoscuţi.

Mă bucură faptul că Nălea nu o să fie îmbrăcată în violet la concert şi sper că foarte puţină lume o să vadă clipul. În rest, Eurovision e concurs politic, aşa că dacă tot apărem pe primele pagini ale ziarelor, poate nimerim şi în finală.

Posted in Cultura, Moldoveni