Avem victorie. Ce facem cu ea?

Pentru a citi post-ul ascultati

httpv://www.youtube.com/watch?v=4ADh8Fs3YdU&feature=PlayList&p=47B6697FF5212D3D&index=4
Cantec frumos, doar titlul este relevant;)

Ceea ce e acum e o bătălie câştigată. Bunii strategi uneori pierd o bătălie, pentru ca să câştige războiul. Ne bucurăm, apreciem, sărim în sus de fericire şi apoi revenim la realitate, pentru că o campanie electorală începe imediat după alegeri.

Ce a fost azi s-a întâmplat din câteva motive:

1. Comuniştii nu aveau nevoie doar de un vot. Există termenul de legitimitate, astfel pentru ca alegerea să fie legitimă nu trebuia votul unui singur deputat (şantajat, ameninţat sau cumpărat), ci a câtorva oameni, în cel mai bun caz a unei fracţiuni.

2. Opoziţia a avut mesajul în campanie „Noi nu trădăm”. AMN chiar slogan, PL în declaraţii. După alegeri asta au declarat încontinuu, apoi a fost 7 aprilie, iar orice partid care mai vrea să supravieţuiască nu trebuie să colaboreze cu cei care nu îşi recunosc crimele.

3. Pe 6 aprilie şi 7 aprilie (când lumea protesta paşnic) s-a speriat nu numai Voronin, ci şi Opoziţia. Ei ştiau că dacă votează un preşedinte comunist, ies încă mai mulţi oameni. Protestul a arătat că suntem mulţi şi dacă trebuie, puterea revine poporului.

Sunt sigură că sunt mai multe motive din care nu s-a votat, dar esenţial este ce facem mai departe. Întrebările care apar sunt:

– Merg pe listă comună?
– Merg şi social-democraţii şi MAE în alegeri, partide care strâng vreo 10% şi le donează comuniştilor?
– Dacă nu merg pe listă comună, vor rezista să nu se atace unii pe alţii, dar să realizeze care e duşmanul comun?
– Cât de publică va fi televiziunea publică? Şi dacă fără tv publică se pot câştiga alegerile?
– Ce se întâmplă dacă e 50 la 51 sau cam pe aproape?
– Ce facem cu electoratul vorbitor de limba rusa?

Sunt si alte intrebari, apar ele mai tarziu.

În toată isteria asta electorală, eram întrebată ce cred că se va întâmpla. Eu mai în glumă, mai în serios, răspundeam că avem 3 scenarii:

Ajungem la un sistem ca în Rusia – Voronin se schimbă cu locul, dar rămâne cu puterea.

Sau ca în Ucraina – criză politică, neînţelegeri între partide şi o divizare periculoasă a societăţii

Sau Georgia – ajunge opoziţia la putere, dar opoziţia până la urmă este la fel de coruptă şi limitează libertatea ca şi guvernarea precedentă.

Avem un fel de victorie, dar ce facem cu ea? Scriu despre asta mai tarziu.

Lasă un comentariu