Воронин тут, Воронин там

* Aceasta nu este analiză, ci gândurile unui simplu cetăţean;)

După 3 iunie, eu, naivă din fire, credeam că o să avem două poluri: unul comunist şi unul necomunist. Eu, cetăţean responsabil, votam împotriva comuniştilor. Totul era mai mult decât evident: comuniştii – Răul şi opoziţia (cele trei partide) – nuRăul (Binele e prea mult spus). Eu încă, iarăşi din naivitate, credeam că Braghiş, Pavlicenco şi Diacov vor renunţa la politică, vor pleca la cules căpşuni. Diacov din ascunse motive a renunţat la conducerea PD-ului şi l-a pus pe Lupu în frunte şi aşa poate vor avea vreo 5,1% (sau 4,9%).

Braghiş după ce iar nu a putut negocia, l-a pierdut pe Lupu, dar şi PD-ul. Desigur, el nu a renunţat şi va merge la alegeri cu un alt fost prim-ministru – Tarlev. Încă nu este oficială participarea lor, dar sunt sigură că iar vor să confirme ale lor 2.4%.

Pavlicenco, tot nu renunţă. Păi cum să nu participe? Doar comuniştii au fraudat acele 5% din voturile lor. Acum nu vor fi fraude şi Pavlicenco o să îşi ia meritatul 1%.

Partidul Conservator a decis să fie ceva mai ingenios şi ne-a îndemnat să boicotăm alegerile. În schimb câştigăm trei voturi, pentru că PC nu participă la alegeri.

Acum să vedem cum se dă lupta între Rău şi nuRău. Comuniştii au înţeles foarte bine expresia “Campania electorală începe a doua zi după alegeri”. După 5 aprilie a fost 7 aprilie. Şi chiar dacă nu erau anticipate, oricum comuniştii şi în 2013 aveau să ne amintească cum liberalii au incendiat clădirile alea şi că toate răutăţile de la ei se trag.

După asta s-a început propaganda comunistă. Filmul “Atac asupra Moldovei” a ajuns până şi la Sibiu cu ajutorul anumitor profesori (dar asta e alta istorie, pe care o povestesc mai târziu), dar Sibiul nu contează, pentru că filmuleţul este arătat gratuit prin sate. Când se termină ziua grea de muncă, moldovenii au parte de minutele urii şi după aceasta înjură liberalii cum ştiu ei mai bine.

Când era clar că avem anticipate, Voronin chiar de a doua zi umbla prin universităţi şi fabrici. El ştie că studenţii pleacă acasă şi trebuie să îi prindă cât sunt pe loc. Voronin acolo, Voronin aici, Voronin peste tot. Între timp opoziţia se gândeşte dacă merge pe listă comună, dacă merge separat. Ei discută, negociază, fac conferinţe şi apar în ziare.

Voronin pleacă la Moscova şi ia 500 de mln de dolari. Deja dacă o să fie daţi toţi – nu se ştie, nu se ştie nici unde o să ajungă. Dar asta nu contează. Voronin e pe toate site-urile de ştiri (şi ale lor, şi ale noastre). Comparaţi ştirea în care se spune că Voronin aduce 500 de mln de dolari şi cea că Opoziţia face un Consiliu Politic pentru blablabla (gândiţi ca un simplu cetăţean care nu ştie pentru cine să voteze).

Mai mult ca atât, spaţiul virtual care era adicătelea al opoziţiei, este foarte bine exploatat de comunişti. Facebook-ul, pe care erau doar câţiva comunişti timizi, este invadat acum de comunişti care comentează foarte intens şi informează la fel de intens. Blogosfera care nu era “a lor”, la fel s-a îmbogăţit cu câteva blog-uri comuniste.

Eu nu văd ca opoziţia să înceapă campania. Hm, de fapt, am văzut o maşină pe care era un stejar şi scris “Votaţi PLDM”, în schimb Voronin e “Here, There and Everywhere”.

Lasă un comentariu