Vlada Ciobanu

Гимпу – ваш президент

Dacă vreţi, ascultaţi acest cântec, care nu are nicio legătură cu textul:)

În anul 1996, când erau clare rezultatele alegerilor, mama plângea în hohote.

- Mam’ de ce plângi?
- Că o câştigat Lucinschi.
- Dar nu poate fi totul chiar atât de rău…
- Nu, mai rău nu se poate, el este cel mai rău ce se putea întâmpla.

În 2001 o întreb pe mama:

- Da’ acum de ce nu plângi, că doar este mai rău decât în ’96?
- Pentru că n-o venit ăştia pe mult timp.

Şi au rămas pentru opt ani.

În 2009, tristă fiind pentru că Ghimpu este preşedinte, mama a spus „Că doar nu o fi pe mult timp. El este doar interimar”. Eu doar am spus „Shhhhhhh”.

Fericirea mea cauzată de anunţarea demisiei lui Voronin a fost umbrită de faptul că am realizat că Ghimpu va fi preşedinte (da, da, interimar, dar totuşi). Până astăzi nu înţeleg cum din atâţia oameni care ar fi putut să fie preşedinte, l-au ales pe Ghimpu. Cum două partide care au zis că vin cu echipe, cu oameni noi, cu profesionişti, au acceptat un Ghimpu care să aibă două funcţii. Eu nu pot să îmi imaginez cum Ghimpu se poate întâlni cu alţi şefi de stat. Şi mă enervează la culme zâmbetul ironic pe care îl au cunoscuţii mei, reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, (deşi, necomunişti), zâmbet care înseamnă „Ai vrut alt preşedinte, iaca”.
Nu mă plâng, mă bucur că Voronin se duce, de bunăvoie – cum o zis el azi în conferinţă. Dar eu am votat pentru altceva şi l-am primit pe Ghimpu în schimb (chiar şi dacă pe câteva luni). Sper doar că nu pe mult timp.

Posted in alegeri 2009

13 Responses

Leave a Reply

*