Arhivă după lună:octombrie 2009

  • Jurnaliştii noştri au hotărât iar să ne surprindă. Doar că au făcut-o într-un mod scârbos. În acest reportaj http://jurnaltv.md/#23835&20091027&23851&&3597&3595 Dacă nu găsiţi (datorită site-ului care funcţionează nuşcum), intraţi la categoria social, ştirea „Lovit mortal de un troleibuz”. Să ne imaginăm că jurnalista în drum spre locul accidentului şi-a făcut un plan cum să facă ştirea – poliţie, martori şi rude. Dar se pare că şuvoiul de sânge nu a făcut-o pe jurnalistă să îşi schimbe planul. Dincolo de faptul că mai că ne arată cadavrul, jurnalistul are tupeul să întrebe mama victimei „Cum s-a petrecut accidentul”. Trebuie să fii prost, tâmpit, inuman, fără pic de bun-simţ ca să întrebi aşa ceva o mamă care îşi pierduse fiul cu câteva minute în urmă. Dacă tare vroia să afle cum s-a petrecut accidentul, întreba poliţia. Să presupune că, deh, toţi sunt la început şi a greşit reporterul. Dar în drum spre redacţie putea să îi vină în cap că nu ar trebui date[...]

    Citește mai departe
  • *Pentru a citi, ascultati httpv://www.youtube.com/watch?v=zVxIMN6AluE Să mergi cu autostopul prin Rusia, să treci prin Iran şi Pakistan, să dormi mai tot timpul în trenuri şi autobuze, iar câteodată în cort, să călătoreşti în zone pe care mulţi le consideră deosebit de periculoase şi toate astea pentru a ajunge în India. Câţi moldoveni au fost în India? Destui. Dar câţi şi-au pierdut paşaportul acolo şi au fost nevoiţi să rămână şi să lucreze? Natalia Gligor a făcut acest lucru, ba mai mult a ajuns să fie şi mică vedetă în India. Cu autostopul 2000 de kilometri prin Rusia Patru fete s-au pornit în India. Au anunţat părinţii că iau avionul din Kiev, dar de-acolo cu autostopul au străbătut timp de două săptâmâni o bucată de Rusie şi nu una dintre cele mai sigure. Au ajuns în Astrahan, undeva prin stepa rusă. Natalia spune că atunci când mergi cu autostopul trebuie să te adaptezi condiţiilor fiecărui şofer. Au mers o dată cu un individ care transporta vopsele. Mai mult ca atât, [...]

    Citește mai departe
  • Jumătate de an de la ce? 7 aprilie? A, da. Puteam chiar şi să uit, că m-am piedut printre status-urile/comentariile entuziasmate ale tinerilor care au fost la offline-urile cu anumiţi comunişti. M-am pierdut şi printre comentariile isterice ale tinerilor comunişti şi printre cele ale comuniştilor care strigă că de-am li se încalcă drepturile şi că presa este afiliată noii puteri. Dincolo de ipocrizia tipică societăţii noastre, astăzi se împlineşte jumătate de an. Da, azi, se împlineşte jumătate de an de când guvernului i-a fost frică de oameni şi apoi oamenilor le-a fost frică de guvern. Pe blog-ul meu revolta s-a început cu „Revoluţie, blea” şi s-a terminat cu „S-a terminat revolta. Nu cu un bang, ci cu un scâncet”. Foarte entuziasmat şi curajos s-a început, foarte repede şi timid s-a terminat. Noi astăzi suntem bine, scriem, ne dăm cu părerea, alţii însă suportă consecinţele acelor zile. Ceea ce este memorabil în ziua de 7 aprilie, este că oamenii au protestat împotriva [...]

    Citește mai departe