Jurnaliştii noştri au hotărât iar să ne surprindă. Doar că au făcut-o într-un mod scârbos. În acest reportaj http://jurnaltv.md/#23835&20091027&23851&&3597&3595 Dacă nu găsiţi (datorită site-ului care funcţionează nuşcum), intraţi la categoria social, ştirea „Lovit mortal de un troleibuz”.
Să ne imaginăm că jurnalista în drum spre locul accidentului şi-a făcut un plan cum să facă ştirea – poliţie, martori şi rude. Dar se pare că şuvoiul de sânge nu a făcut-o pe jurnalistă să îşi schimbe planul. Dincolo de faptul că mai că ne arată cadavrul, jurnalistul are tupeul să întrebe mama victimei „Cum s-a petrecut accidentul”.
Trebuie să fii prost, tâmpit, inuman, fără pic de bun-simţ ca să întrebi aşa ceva o mamă care îşi pierduse fiul cu câteva minute în urmă. Dacă tare vroia să afle cum s-a petrecut accidentul, întreba poliţia.
Să presupune că, deh, toţi sunt la început şi a greşit reporterul. Dar în drum spre redacţie putea să îi vină în cap că nu ar trebui date acele imagini. Dar nu, ele au fost date, au fost puse şi subtitre. Dacă insistăm că jurnalistul e la început de cale, neexperimentat, unde dracu se plimbă redactorul?
O ştire dezgustătoare, un comportament inuman, care nu face decât să urăşti mai mult jurnaliştii pentru incompetenţa lor.
Ca simplu consumator de informaţie aş cere ca jurnaltv-ul să îşi ceară public scuze de la mine (noi – consumatorii) pentru că ne-au jignit în acest mod, arătând această ştire.
p.s. Eu am scris din perspectiva simplului consumator de informaţie, nici nu pot să îmi imaginez apropiaţii victimei ce au simţit dacă au privit această „ştire”.
Posted in marasm
“Ca simplu consumator de informaţie aş cere ca jurnaltv-ul să îşi ceară public scuze de la mine.”
Nu cred că vei putea strânge mai mult de 10 cerei (de la altcineva decât rude/prieteni). Pe mine personal nu mă deranjează ştirea şi cred că e normal să se întrebe toate părţile implicate într-un conflict. Majoritatea sunt destul de deştepţi ca să mediatizeze cazul şi dau un interviu bucuroşi.
Din perspectiva ta, Vlada, intr-adevar e tragic. Din pacate informatia e mai pretioasa decit “continutul” ei, asa par sa considere jurnalistii acestia. In goana dupa reportaje senzationale
@Nicu,
eu nici nu ma apuc sa strang cereri. Dar pe tine personal nu te’ar deranja sa fii intrebat “cum s’a petrecut accidentul” in cazul in care cineva apropiat tsie ar nimeri intr’un accident?
Persoana era in stare de soc. Si nu inteleg de ce aceasta info ar interesa publicul. Dar ma bucur ca s’au gasit din cei carora le place stirea;)
@Vladimir,
Dar de ce doar din perspectiva mea?:) Din perspectiva tuturor consumatorilor de info. Uf, nici nu stiu unde o sa ajungem in goana tuturor sa ajunga portalul nr. 1:(
in baza unei stiri, asa generalizari?
foarte rar cazurile cand jurnalistii NU deranjeaza, caci ei mereu se baga in suflet pana nu gasesc un graunte de “senzational”.
Nu am vazut stirea, nu vreau sa o vad, nu ma interesază, dar vreau sa-ti spun ceva. Jurnalista trebuia sa intrebe. Trebuia s-o facă. Iti dau sa lecturezi ceva.
http://www.gandul.info/opinii/meserii-inutile-ziarist-4560737
TEXT INTEGRAL:
Meserii inutile: ziarist
de Lelia MUNTEANU | 17 IUNIE 2009
În cartea de căpătâi a ocupaţiilor din România – Nomenclatorul de Meserii, între două profesii nobile, „zdrobitor şi uleiator textile“ (826115) şi „zidar coşuri fabrică“ (712202), s-a strecurat un job pe care vi-l citesc rar, să nu mă încurc: ziar-ist (245123). Ce e un ziarist? Nu ştiu. (Şi nici nu vreau s-o deranjez pe Mihaela Rădulescu la Monte Carlo).
Scriu textul ăsta pentru toate ţigăncile împuţite şi toţi găozarii care se aruncă în fiecare dimineaţă în apele murdare ale realităţii româneşti, pentru cei care şi-o iau pe cocoaşă la manifestaţiile de stradă, pentru cei care sprijină poarta partidelor până târziu în noapte ca să obţină o declaraţie ineptă de la vreun politician firoscos, pentru cei care, cu un covrig în mână, păzesc cârciumile de lux, aşteptând să iasă câte un Important cu scobitoarea între dinţi să le zică ce şi cum despre lume şi viaţă, scriu pentru cei care se împrumută de la o leafă la leafă.
Click Here
Ziarist e ăla pe care îl dau jos pompierii din barcă la inundaţii, care bântuie oraşul pe caniculă, care transmite în redacţie cu stresul să prindă prima ediţie şi şefii îi schimbă titlul şi-i ciopârţesc materialul cum cred ei mai bine. Ziarist e ăla căruia, la şedinţa de sumar, eu – de pildă – care le ştiu pe toate, îi dau indicaţii preţioase, îi povestesc cum e afară, deşi n-am mai ieşit din birou de pe vremea când găina năştea pui vii.
Ziarist e ăla care-a prins un subiect, nu ăla care i-l citeşte la televizor între două calupuri de publicitate sau ăla care uită să-l semneze când îi dă drumul pe print. Ziarist e ăla care s-a dus la o şcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaţă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Şi mi-a răspuns: „Până-n doişpe. A murit tata“. Şi l-am iertat pe piţifelnic, deşi corect era „douăsprezece“. Ziarist e ăla care n-a citit despre cele trei idei pure ale raţiunii la Kant (har Domnului că nu s-a spurcat la filozofie, asta l-ar reabilita în ochii preşedintelui). Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească. Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalţul la cadă şi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi. Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele. Ziarist e ăla care te plimbă prin wonderland când copiii lui au muci şi febră. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş.
E cinic când îţi bagă reportofonul pe gât şi te-ntreabă ce simţi „în aceste clipe grele“, fiindu-i până şi lui evident că simţi fierul rece al tărgii de pe ambulanţă? Poate că-i cinic. Vă spun însă un secret: de multe ori nu-l interesează ce simte ăla, dar milioane de oameni vor să afle răspunsul. Greşeşte de multe ori, o chiflează; de multe ori striveşte destine cu vârful pixului. Dar puteţi să mă credeţi pe cuvânt: plăteşte pentru greşelile lui mai crunt decât vă închipuiţi.
Ziarist e ăla care-ţi mestecă actualitatea ca să-ţi fie ţie mai uşor s-o înghiţi, care aleargă de chiaun după exclusivităţi, care dezleagă enigmele vieţii tuturor, dar stă prostit, fără să priceapă nimic, în pragul propriei existenţe, aflând despre viaţa lui în cel mai bun caz pe surse.
Cine-i mai ţine minte pe cei doi ziarişti de la Antene, reporteriţa şi cameramanul, care au sărit în aer odată cu subiectul lor? Mai ştiţi că avea fiecare un nume, ca NH4NO3 (azotatul de amoniu) din cisterna care a explodat? Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Dacă-şi alegeau meseria 111014 din Nomenclator, acum erau în viaţă. (În dimineaţa aia care fumega gros, cei din regie au rămas o vreme cu mâinele pe butoanele cu care le ridicaseră calea, ca în fiecare zi.)
Scriu textul ăsta pentru toţi cei pe care-i citesc, şi-i ascult, şi-i văd altfel decât îi citiţi, îi ascultaţi şi-i vedeţi voi, cu care am mâncat pe un colţ de masă, lângă care am trăit mai mult decât lângă familia mea, pentru fraierii care fac o meserie la care toată lumea zice că se pricepe. Scriu pentru smintiţii care sunt obligaţi să privească viaţa cu ochii larg deschişi, atunci când voi închideţi ochii. Scriu pentru toţi cei care simt gustul de cenuşă al deşertăciunii şi ştiu că de meseria asta trebuie să te laşi la timp. Şi, ai dracului derbedei, nu se lasă.
lelia.munteanu@gandul.info
_______________
Iar acum citez partea la care m-am referit:
“E cinic când îţi bagă reportofonul pe gât şi te-ntreabă ce simţi „în aceste clipe grele“, fiindu-i până şi lui evident că simţi fierul rece al tărgii de pe ambulanţă? Poate că-i cinic. Vă spun însă un secret: de multe ori nu-l interesează ce simte ăla, dar milioane de oameni vor să afle răspunsul.”
Eu nu am vazut stirea.. aproape ca nu stiu despre ce este vorba.. dar as fi vrut sa aflu din gurile diferitor oameni ce CRED ei că s-a intamplat.
cititor,
yep, in baza unei singure stiri:)
Paul,
of, Paul, da’ era tare complicat sa vezi stirea? Si articolul e tare aiurea, s’or apuca medicii, politicienii, politistii si altii sa explice de ce sunt asa cum sunt si nu vad sensul.
“dar milioane de oameni vor să afle răspunsul” – milioane de oameni ar trebui sa isi faca o viata, dar nu sa stea toata ziua sa se uite la Big Brother, Dom 2 si altele. Pentru ca anume asta este auditoriul pe care il intereseaza “ce simte acum” o victima.
“Eu nu am vazut stirea.. aproape ca nu stiu despre ce este vorba.. dar as fi vrut sa aflu din gurile diferitor oameni ce CRED ei că s-a intamplat.”
Paul, cauta stirea, uita’te, citeste comentariile, apoi comenteaza:P
De altfel, pana si jurnalistii de la jurnal au fost “socati” de aceasta “stire”.
ok, momentul ăla a fost deplasat. Am privit ştirea.
Paul, tu devii jurnalist, comentezi fara sa privesti/citesti/stii
)
Vlada, iaca na, in loc sa zici merci ca ti-am dat sa citesti si un alt punct de vedere, tot cauti nod in papură
Mai tine minte cineva reportajul de rahat? in care initial bloggerii erau numiti tineri din anturajul lui Tkachuk http://www.jurnaltv.md/ro/news/19105/
@Turist: Nu.