Pentru a citi textul, ascultati

M-am dus şi eu anul ăsta să văd ce se întâmplă de 7 noiembrie. De 7 noiembrie când comuniştii sunt în opoziţie.

Merg prin parc şi se aud cântecele sovietice. Mă aştept să văd o mulţime de steaguri roşii. Hm, mă apropii şi văd. Multe, dar nu o mulţime.

Merg prin mulţime şi mă întreb unde-s tinerii ? Doar bătrâni. Apoi, văd aranjaţi frumuşel în rând tineri cu steaguri. Dar nu sunt atât de mulţi.

Merg în faţă şi îi văd pe toţi adunaţi la un loc. Toţi ăştia primii de pe liste. Este şi Voronin. Heh, de când nu l-am văzut. Stau aşa liberi, de parcă nici nu ar avea bodygurzi.

Se începe mitingul. Petrenco este tamada sau după cum o zis el – conducătorul adunării. El a adus aminte că sărbătoresc nu doar 7 noiembrie (uf, iar din obişnuinţă vroiam să scriu aprilie), ci împotriva dictaturii liberale. In timpul discursurilor membrilor de partid, Petrenco făcea semne când lumea trebuie să bată din palme, fix ca la «Pole Ciudes » sau «Happy Hour ».

Umblu eu dintr-o parte în alta. Cu mască. Ei, adicătelea, se gândesc la binele poporului şi cheamă oamenii în scuar când în ţară este gripă. Heh. Văd bătrânei, cu medalii, cu flori. Mă pun în primul rând că vorbea Ceban discursul căruia m-o făcut să rămân locului Un bătrânel (cu voce ca de pe lumea cealaltă) strigă «Uraaa ! Uraaa !».

Mă duc mai în spate şi văd tineri cunoscuţi.

- Ap ce faci aici ?
- Da m-o impus să vin.
- Ei, te-o impus, tu doar eşti membru de partid, dedicat ideii, trebuie să faci asta cu dragoste (şi zâmbesc răutacios)
- Apăi, de ce stau doar eu cu steagul ? De ce nu stau şi mai marii partidului cu steagul în mână ? Eu am treburi la ţară, am de săpat în grădină.

Intre timp nişte puşti discutau alături cum «Colea » i-a chemat ca să ţină steaguri în mână.

O, văd alt tânăr comunist, doar că ăsta déjà ţine discursuri. Desigur întreb de ce sunt aşa de puţini. Răspunsul – noi credeam că o să fie şi mai puţini, în ceilalţi ani lumea era impusă să vină, cei de la sindicate sau fabrici, anul ăsta însă a venit lumea benevol.

- Păi da, dar pericolul dictaturii liberale trebuie să mobilizeze, nu?

- Lumea încă nu percepe schimbarea. Da, noi am ieşit acum şi protestăm şi spunem că s-au mărit tarifele, că salariile au întârziat, dar oamenii oricum nu sesizează schimbarea. Orice schimbare are nevoie de timp. Noi acum doar vorbim, dar oamenii nici măcar nu înţeleg că puterea s-a schimbat. Si mai pui că unii cred că Lupu încă este membru PCRM.

Ne întreabă o bătrânică de la ce post suntem, cam încurcaţi nu ştim ce să spunem. Ea mai întreabă la ce post să se uite seara, i-am zis PRO tv. Sper doar că nu a uitat.

Uraaaa ! Uraaaa ! Uraaaa !

Voronin a încheiat discursul. Lumea începe să se disperseze. Voronin trece pe lângă mine, iar bătrâneii îl trag de mâini, îl cuprind. Am observat un fel de zâmbet plin de dezgust al lui Voronin şi m-am gândit că vremea lui a trecut.

O bătrânică se apropie şi ne spune în rusă «E extraordinar Voronin. E un om tare bun». Mă întorc cu spatele.

În schimb, noua generaţie comunistă e tare, hm, pornită împotriva liberalilor. Eu doar am zis că mă opream ca să îi ascult. Oleacă se dă Voronin într-o parte şi iau puterea ăştia. Restul discursurilor m-au plictisit. Se vede că tinerii vor la putere, de fapt, ei nici nu prea au stat prin Parlamente, aşa că miza e mai mare.

Tinerii, de fapt, puştii, se fotografiază. Hai şi noi, hai şi noi. Se duc ăia, ne fotografiem şi noi. Aud cum din mulţime, câţiva zic că suntem liberali. Printre ei şi FB drugul meu, Paşa. Privet Paşa. Nimic nu irită mai mult decât ăia care văd tot în liberal şi comunist. Dacă nu eşti comunist, eşti liberal. Si invers. Tare limitat mai trebuie să fii.

Mergem. Gata, ne-am văzut trecutul. Hai la ceai. Hai.

Iata si tema mea in clasa, care nu e deloc perfecta, da’ oricum;))

Posted in alegeri 2009, Politica