Eu chiar am avut o copilărie nefericită.
Să nu vrei să ningă! Aţi mai auzit de copii care nu vor ca afară să ningă? Eu am fost unul. Dacă ninge tata nu poate să iasă cu maşina din garaj. Eu nu pot ajunge la liceu. Dacă tata nu poate scoate maşina din garaj, mă îmbrac ca un cosmonaut şi ies şi aştept microbuzul. Dar microbuzul nu opreşte, niciodată nu face asta. Dacă microbuzul nu opreşte, trebuie să merg oleacă şi să aştept alte microbuze.
Când intru în alte microbuze, stau cu fundul lipit de geam şi cu faţa de oglinda şoferului.
După ce se topeşte, îngheaţă. Vecinii mei nu prea pun nisip pe gheaţă. Ca orice cetăţeni cu spirit civic, ei aşteaptă alţii să facă acest lucru.
Unicul moment de fericire a mea, a fost când Sturza era prim-ministru. Şi nu pentru că era un prim-ministru bun, ci pentru că drumurile erau curăţate. Erau curăţate exact până în faţa porţii sale. Nici cu un metru mai jos. Era un fel de curbă făcută prin zăpadă în faţa porţii lui şi acolo se termina curăţatul.
Apoi Sturza nu a mai fost prim-ministru.
După gheaţă, totul se topeşte. Există nisipuri mişcătoare. Există şi zăpadă amăgitoare. Ţi se pare că poţi călca pe ea. Ai călcat şi ajungi într-o băltoacă. Uneori nu poţi trece strada. Cei care au învăţat la FRIŞPA ţin minte cum toată apa ajungea drept în faţa facultăţii noastre.
Iar pentru că drumurile nu sunt deloc drepte, rişti să fii stropit din cap până în picioare şi nici măcar înjurăturile care le urli pe toată strada nu o să te facă să te simţi mai bine. Din experienţa mea, cel mai des am fost stropită de BMW-uri, Mercedes-uri şi toate tipurile de jeep-uri.
Era proverbul ăla despre săditul unui copac, să faci o fântână şi un copil. Trebuie de adăugat şi „un băiat”, pentru că două fete (de exemplu, eu cu sora mea) care împing o maşină arată oarecum straniu, ba chiar tare amuzant. Astăzi, pe strada noastră nu are cine să te ajute să împingi o maşină. În vremurile bune, fiecare ajuta la împins maşina. Vecinii mei care făceau asta ori au prea îmbătrânit, ori au murit.
Tineretul astăzi nu împinge maşini. Tineretul de azi vrea doar să se facă primar.
Posted in marasm
Sry, da asta’i aşa un bred)
vecinii au rămas aceeaşi, eu împing maşini, precum şi vecinii mei, precum mulţi alţi tineri care “vor să se facă primar” împingînd maşini.
eu am trecut prin vremuri mai grele, căci tata maşină n’avea, şi mergeam prin viscol şi -20, 4 km în fiece dimineaţă…şi mereu am vrut să ningă, chiar ş’acu vreau să ningă.
Mihai,
well, fiecare cu vecinii lui.
in moscova oamenii au dezvatat aia cu masini sa ii stropiasca.
cand trecea un automobil pe langa o statie si stropea lumea in spatele automobilului zburau pietre care le spargea luneta (stica din spate la automobil)
putinii din soferi care riscau sa iasa din automobil sa faca galagie riscau sa ramana si cu botul inflat.
in numai cateva zile toti in drept cu statiile reduciau viteza.
iati incaltamine cu gore-tex si scapi de problema baltoacelor
Frumos spus, Vlada. Eu am zburat vreo 20 de metri din cauza zăpezii, dar și a lipsei mele de experiență de șofer pe timp de iarnă. Nu mai știm să ne bucurăm de nimic, suntem un popor de crispați și frustrați. Când vom înțelege asta poate nu ne va mai încurca atât de mult zăpada.
ce tristă copilărie ai
eu sincer citeam textul asta si ma gandeam in ce clasa esti
nu am gasit niciun gind nou sau interesant, in schimb am gasit banalitati una dupa alta
FYI: mii de copii in tara chiar au copilarie grea, si sper ca prima ta propozitie a fost o gluma, ca altfel iti bati joc. Ori vrei sa iesi in evidenta si deam nu mai stii cum
recomandare: da textu cuiva strain si impartial, sa-l citeasc si pe urma publica-l
o fiinta ca tine n-ar trebuie sa se inglodeze, poate doar daca se inglodeaza cu alta fiinta ca tine….ce pacat ca nu v-am vazut pe amandoua impingand masina!!!
@cititor,
daca o ei pe bune, atunci, mai bine pentru tine ar fi sa nu citesti asfel de texte sucite shi cu subtexte
io tot nu am intzeles mare lucru cu toate ca am copilarit la Schinoasa, dar aici Vlada cred ca cel mai putin s-o referit la copchilaria clasica la care te referi tu
da io mai putin ma pricep la texte, si s-ar putea sa dau cu mucii in fasole….
cu mucii in fasole nu-i chiar aşa de rău.
Mai rău e invers )
@ace,
o, eu de cand ma gandeam la asa metoda. desigur, asta implica oleaca de risc;))
@nicu,
aha, chiar ar trebui, trebuie sa ma adaptez la aceste conditii:D
@Alex,
ei, oricum ma bucur eu de zapada. dar nu pot asa de repede sa trec prin trei stari: zapada, gheata si apa:) si toate astea timp de doua saptamani:)
@Paul,
tu ar trebui sa ma intelegi, nu? Ialoveni, parca?:D
@cititor,
eu am citit comentariul tau si m’am gandit ce clasa tu esti:) oh, well, ironia nu este accesibila pentru toti.
@Vecinu de alaturi,
actually, tu esti de la buiucani si nu ai cum sa intelegi suferinta noastra:P decat sa comentezi, mai bine veneai sa dai o mana de ajutor;-)
@Victor,
oh, ma bucur ca ai explicat cititorului meu;-)
Ca esti ironica e prea evident, nici nu pun la indoiala. Dar asta nu schimba parerea mea despre text, ca oricum e ironie banala.
Sugestia nu era destinata mie, ca eu am ce sa citesc daca nu ma captiveaza blogul asta sau oricare altul.
Nu demult scriai despre feedback, dar observ ca nu-ti prea place de fapt
Eu am simţit mult umor sub care se ascunde mesaj puternic. I-aş zice o doină pe care o trăiesc mulţi, în fiecare zi. Doină fiindcă şiomagul aici nu mai ajută, dacă te cuprinde revolta – arăţi ţicnit/pierzi timp şi efort şi mai mult.
…În loc să se bucure de plăcerea de a trăi, în loc de a crea, oamenii îs puşi să lupte cu nişte tâmpenii create artificial după trăirea zilnică a cărora îţi vine destul de greu să faci lucruri bune, aşa, dintro simplă pornire. Hă-tu-i mama măsîi.
Mie imi pare ca tu te ai inspirat din statusul meu despre chirtoaca și zapada uda:)
PS normal ca nu te-ai inspirat:)
@cititor,
pai, sa spui ca ceva este banal este o etichetare si nicidecum un feedback. la fel cum sa faci aluzie la clasa in care sunt, este atac la persoana si nu la idee.
http://ezinearticles.com/?Five-Feedback-Rules-for-Great-Coaching&id=136815
iata reguli de feedback, desi nu prea cer eu chiar asa un feedback, se poate si ceva mai usurel:) dar asta e discutie despre feedback:P
si da, recunosc, ca e tare banal ce am scris, ptr ca mii de oameni trec prin acest lucru in fiecare zi si asta e o parte din rutina. la fel cum nimic din ce am scris pana acum nu este nou si este cam tot pe’atat de banal:)
Un An Nou Fericit
@vitalie,
eh, nu’i de’ajuns ca mai mult de jumate de viata e rutina, dar inca se mai pune si statul in ambuteiaje, alunecat pe gheata, facut drum prin troiene, papucii plini cu apa si cate inca:) daaaar, dupa cum suntem optimisti -> lucrurile merg intr’o directie rea, dar la anul o sa fie bine, asa ca un An Nou Fericit!
@Vlad,
normal ca PS’ul nu era necesar;-) desi, eu is sigura ca status’ul tau o actionat asupra subconstientului meu:D pleoscait prin apa fericit!
este banal! dar banalitatile astea ne marcheaza, si de ce sa nu scriem despre ele? pe mine ma marca drumul pana la scoala, pentru ca stateam la capat de linie si pentru ca oamenii se urcau in troleibuze cu 1-2 statii inainte de statia terminus, astfel ca atunci cand ajungea troleul la statia terminus era supra-aglomerat si mie imi era scarba sa urc, urasc si acum mijloacele in comun aglomerate! si mai ales, aveam 12-13 ani cand in troleibus, la statia mea, urca un pedofil care pipaia fetele..
luni de zile a tot facut asta pana a disparut intr-o zi.
si in plus, fiecare are dreptul sa-si etiketeze copilaria asa cum simte, nu? 
ma regasesc oarecum in postul Vladei
nauna,
o, pedofolii e subiect aparte:) langa scoala din cartier era un exhibitionist, care o speriat vreo cateva generatii de scolarite:)
eu tot l-am vazut o data, taman dupa ce sustinusem teza la romana. Desigur nu m-am uitat prea mult la ce facea el in tufari:D