Arhivă după an:2009

  • Despre jlobi s-a scris şi se va scrie. De ce? Pentru că sunt mulţi, se înmulţesc, dăm peste ei aproape în fiecare zi şi ne influenţează în cel mai neînsemnat fel viaţa. Jlobii sunt moştenirea Uniunii Sovietice (PL a uitat să menţioneze asta în spotul lor electoral:)), s-au adaptat la condiţiile din Moldova. Jlobi sunt oriunde, doar că au denumiri diferite şi poartă amprenta locului din care provin. Unii ascultă chanson, alţii manele, dar în esenţă tot jlobi rămân. După ce am am citit despre vestimentaţia în URSS, m-am iluminat şi am aflat care sunt rădăcinile jlobilor. În URSS s-a încercat să se uniformizeze oamenii şi cel mai simplu era să introducă anumite costume standart. Pentru femei era în plan de a fi introdus costumul format din fustă şi jachetă, pentru bărbaţi din pantaloni şi jachetă. În anul 1921, proiectul putea fi implementat, dar s-a realizat că nu există în depozite material albastru-închis suficient pentru acest plan grandios. Dar până la urmă, hainele colorate apro[...]

    Citește mai departe
  • Când am primit invitaţie pe Facebook la întâlnirea cu Iurie Leancă am hotărât să merg. Îmi imaginam eu că majoritatea o să fie membri ai PLD, dar m-am dus. De Iurie Leancă nu am auzit prea multe, decât doar am citit interviuri legate de politica externă. Apoi, am aflat că a aderat la PLD, normal că nu am fost tare entuziasmată. Domnul Leancă este unicul membru PLDM (poate mai sunt alţii nedescoperiţi) cu care aş putea discuta fără să simt că pierd vremea în zadar şi de la care aş putea învăţa multe. Unde? Locul ales era groaznic - Studio. La întâlnirea cu un diplomat de succes, lumini de tot felul erau aprinse, în spate se auzeau chelnerii, iar distanţa dintre noi şi invitat era mare, prea mare. Mai mult ca atât în centru era pus un scaun din ăsta înalt care de regulă stă la bar. Intuiam eu că d. Leancă nu o să stea pe el, aşa şi a fost – a stat în picioare. Discuţie foarte deschisă nu a fost, anume din cauza sălii, aranjării meselor şi a distanţei, deşi invitatul era foarte pr[...]

    Citește mai departe
  • Când scriam anterior despre sărbători privatizate nu mă gândeam că o să se ajungă chiar până la aşa absurdităţi. După ce s-a privatizat cam tot ce se putea în ţară, a venit rândul sărbătorilor, simbolurilor naţionale şi (culmea) poeţilor. Aşadar, după ce PCRM a transformat Moldova în teritoriu al dragostei (slogan bun pentru un bordel), plin de inimi frânte care împroaşcă sânge, partidul continuă să ne umple de dragoste. Pe 14 februarie tot centrul Chişinăului era plin de inimioare roşii cu secere şi ciocane pe ele. Ce romaaantic. Dacă în 2005, PMAN era ocupat de PPCD-işti şi trebuia să ne cânte Vama Veche, atunci acum comuniştii au hotărât că îndrăgostiţii sunt şi grupul lor ţintă. Dar, există revanşa liberalilor. Pe 24 februarie, la sigur o să se vorbească de Dragobete şi Partidul Liberal o să sărbătorească cu mare fast. Cu mai mare decât în anul trecut. Şi nu doar pentru că le e dragă tare de tradiţiile româneşti... De 1 martie, PSD o să iasă în stradă şi o să împartă m[...]

    Citește mai departe
  • Iata ca s-a decis ordinea candidaţilor în buletinul de vot. De data aceasta a fost tragere la sorţi. Probabil în urma scandalurilor anterioare şi nopţilor nedormite în faţa CEC-ului, s-a decis această modificare – care oricum e mai bună decât ceea ce a fost anterior. Pentru mine ordinea în bulletinul de vot nu are nicio importanţă, dar există theories of ballot position. Aceste teorii au sugerat că unii candidaţi beneficiază de fapul că sunt pe primul loc datorită efectului întâietăţii, iar cel de pe ultimul loc datorită caracterului recent (Koppell and Steen, 2004).. Totuşi, trebuie să existe anumite condiţii pentru ca acest efect să funcţioneze. În primul rând, alegătorul cunoaste foarte puţin despre candidaţi, atunci când el nu vede nicio legătură cu acele nume înscrise în buletin, el tinde voteze în funcţie de ordine. Totodată, efectul este mai mare când candidaţii sunt neafiliaţi politic. Mai există şi aşa un fenoment ca „donkey vote”, prezent acolo unde există votul preferen[...]

    Citește mai departe
  • Degrabă o să vină timpul când o să ne luăm la revedere de la Tarlev. Acesta va dispărea de pe arena politică şi puţini îşi vor mai aminti despre el. Decât doar că a fost cel mai longeviv prim-ministru. Adepţi ai diferitor teorii ale conspiraţiei cred că demiterea lui Tarlev din funcţia de preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Producătorilor este un spectacol pentru a ridica popularitatea lui Tarlev. Astfel, el va trece în Parlement şi o să facă o coaliţie cu PCRM. Totuşi, nu cred că există strategii ascunse ale partidului de guvernământ, ci chiar partidul vrea să scape de Tarlev. Lui Tarlev probabil i s-au trezit ambiţii de om de statură mică, ajungând până la absurd – să se pună în poară cu pcrm-ul. Iar alţi oameni tot de statură mică, dar cu funcţii înalte i-au tăiat avântul longevivului premier. Şi mai probabil este că Tarlev nu a convenit anumitor persoane din cadrul partidului, care încearcă să îi blocheze orice cale de a participa la alegeri. Da, Tarlev încă este popular, ia[...]

    Citește mai departe
  • De ce tinerii se implică în politică? Prin implicare în politică am în vedere doar implicarea tinerilor în activitatea partidelor politice. De ce ar face asta cineva? Iată asta mă întreb de când doi cunoscuţi de-ai mei au devenit membri PCRM. Le-am văzut şi carnetul de membru. Roşu. Aşa cum trebuie să fie. Unul din ei nu este prea strălucit la învăţătură. Îl întreb “Auzi, de ce te-ai dus la comunişti?”, îmi răspunde foarte sigur “Am auzit de la prieteni de-ai mei ce se întâmplă în alte partide, acolo nu este deloc ordine. Aici este ordine, totul este organizat. Oamenii sunt competenţi. Sunt şi anumite avantaje.” Îl întreb şi eu naiv dacă primeşte ceva bani, îmi zice că nu, dar participă la seminare, mese rotunde (în cadrul cărora presupun că nu se implică prea activ). Celălalt manifestă un oarecare interes faţă de carte. Îl intreb de ce comuniştii. Răspuns firesc “De ce nu?”. “Dar de ce da, cu ce sunt ei mai buni?”, “Păi, Vlada, dacă vrei să faci într-adevăr ceva nu contează în [...]

    Citește mai departe
  • Nu o să scriu despre personalitatea lui Vieru – o să o fac altă dată, ci despre fenomenul care s-a întâmplat acum două zile. Acum două zile scuarul Operei era plin de oameni, oameni care doreau să îşi ia rămas bun de la Poet. Numărul lor încă nu este exact, dar sigur au fost peste zece mii. Erau oameni de tot felul, elevi, profesori, bătrâni, erau atât intelectuali, cât şi oameni simpli – care l-au iubit pe Vieru pentru că era poetul lor, al poporului. Nu, nu scriu despre Vieru – am spus că scriu despre el altă dată. Întotdeauna am crezut că în societatea noastră principala sursă de conflict nu este între moldoveni /români şi ruşi, ucraineni şi găgăuzi sau alte minorităţi naţionale, ci între moldovenii care nu ştiu cine sunt şi ce limbă vorbesc. Acum două zile, însă, toţi s-au adunat în scuar, unii urmăreau comentarii pe net, alţii transmisiunea în direct, nu conta că unii cred ca vorbesc moldoveneasca şi nu româna, sau că se consideră moldoveni şi nu români. Toţi s-au adunat – acea[...]

    Citește mai departe