Cu cinci ani în urmă era concert în piaţă. Pentru prima dată trebuia să cânte Vama Veche pe-o scenă de la noi. Erau inimioare şi culoare oranj. Concert electoral.

Într-o vară, cu şase ani în urmă ascultam cum cineva cânta la chitară Vama Veche. M-am îndrăgostit. De Vama Veche.

În 2005 pe 14 februarie abia aşteptam să apară Vama Veche pe scenă. Se tot codeau pe langă scenă şi pe scenă. În timpul ăsta fetele făceau coadă la făcut fotografii cu solistul. Eu tot eram acolo.

Când trebuiau să urce pe scenă, au venit niÅŸte neni ÅŸi au spus că gata, nu se mai poate de cântat, că e trecut de ora 23. Au început să îşi strângă instrumentele. Primul gând – comuniÅŸtii-s de vină. Am fredonat “Hotel CiÅŸmigiu”, doar că în loc de americani am spus comuniÅŸti.

Apoi m-am dus la Tudor Chirilă care se îndrepta spre microbuz şi i-am spus cât de rău îmi pare că nu o să îi ascult. M-a pupat în frunte şi m-a cuprins.Mi-a zis că ne înţelege, că în România tot aşa a fost cândva.

Ea m-a urât după aia;)) sper că i-a trecut.

I-am văzut tot în 2005, deja în Vama Veche la Stufstock. După aia s-au făcut doar Vama şi oricum n-au mai venit niciodată în Moldova. Acela a fost primul şi ultimul lor concert.

Dar atunci în 2005 când au venit şi n-au cântat, Tudor Chirilă m-a pupat în frunte. Eeeeeh;;)

Şi pentru că azi e o zi frumoasă ascultăm acest cântec:

Posted in despre mine