Where is our mind?

Există două personaje care sunt omniprezente în Moldova. Chiar dacă puterea se schimbă, chiar dacă primăvara vine, chiar dacă pute a rahat. Există două personaje care mereu vor apărea în ştiri şi fără de care societatea nu poate exista.

Există liderul glumeţ, care spune atâtea tâmpenii într-o conferinţă încât avem asigurat jumătate de buletin de ştiri. Iar uneori mai putem lăsa pe a doua zi. Când te uiţi la el, începi să îţi plângi de milă şi îti pui veşnica şi banala întrebare „De ce n-avem noi noroc?” Nu este vorba de o persoană, persoanele se schimbă.

Şi există omul care deţine „tăt”. Tot ce mişcă în ţară, el are. Ca să nu-i aparţinem, trebuie să nu ne mişcăm. El are o avere fabuloasă. Nimeni nu prea ştie cum arată. Sunt câteva fotografii, câte un interviu vechi de când lumea şi nişte imagini de arhivă. Dar el deţine tot. El are bani mulţi, atât de mulţi încât nu se ştie câte zerouri are suma. Hoteluri, avioane, pământuri, televiziuni, trusturi, tot îi aparţine lui. Iarăşi nu este vorba de o persoană, persoanele se schimbă.

Rar, tare rar, mai apar personaje, dar ei nu au acea aură a precedenţilor.

Nu prea are legătură cu textul, dar ascultăm acest cântec şi ne aducem aminte cum în film clădirile făceau ba-bah.

httpv://www.youtube.com/watch?v=gGXdXcpNsv4

P.S. Prima dată în 20 de ani, pe lângă personajele omniprezente, a apărut un altul – Pavel Turcu. El nu deţine tot, el nu face conferinţe, dar el vrea cele mai multe sms-uri în finala de la Eurovizion. Dacă suntem la Indie concert, sau la club, sau acasă, toţi votăm pentru Pavel.

Lasă un comentariu