Arhivă după lună:martie 2010

  • Voi tot aţi văzut panourile de prin oraş, da? Cu fum, Parlament în foc, geamuri sparte şi cu feţe speriate? Eu nu mai ştiu ale cui sunt panourile, le încurc. Degrabă ca la alegeri, o să îşi împroaşte bilboard-urile cu vopsea. Panourile alea înseamnă lipsă de imaginaţie şi de o strategie de marketing sănătoasă. În curând o să apară ciocolata „7 aprilie”, care se va vinde indiferent dacă are lapte sau nu, ori dacă are alune sau stafide. De ce? De aia că 7 aprilie este un brand, un brand al eşecului nostru. De aia că întotdeauna trebuie să ne purtăm ca nişte victime, să fim trişti şi serioşi. Iar lansările (de carte sau televiziuni) se vor face exact aşa, solemn, trist şi serios. Update: Paul a zis "7 April is like a a box of chocolates. You never know what you’re gonna get!"

    Citește mai departe
  • Cu doi ani în urmă, eu eram mai tânără şi mai naivă, blogul meu era citit de vreo 30 de vizitatori, Filat abia îşi făcea propriul partid, Unimedia făcea primul offline, Artur Gurău era (sau urma să fie) bloggerul anului, iar Nicu era peste hotare şi comenta despre cum stătea Filat pe canapea. Astăzi, eu am mai crescut, Filat este liderul celui mai puternic partid de la guvernare, Unimedia nu mai face atâtea greşeli pentru că iau ştirile făcute de Publika,

    Citește mai departe
  • Am scris anterior despre două personaje omniprezente în Moldova. Acum o să discutăm despre două probleme omniprezente. Două, care distrug orice discuţie constructivă, calitativă, care distrag cu succes atenţia de la alte probleme. Dacă discutăm despre treburile interne, adică despre referendum, compensaţii, maidanezi, pensii, infrastructură apare fireasca întrebare „Ce facem cu articolul 13 din Constituţie?” Expresia feţei este gravă, intonaţia este şi mai gravă. Articolul 13 este ştiut de toată lumea, deşi mulţi nu ştiu câte articole are Constituţia. Alteori când vorbim cu experţi în politica externă, apare fireasca întrebare „Ce facem cu Transnistria?” Expresia feţei este gravă, intonaţia este şi mai gravă. Iar uneori, articolul 13 se întâlneşte cu problema transnistreană... Am participat deseori la offline-uri, discuţii, dezbateri la care apăreau aceste întrebări fireşti. Discuţia degenera în dezbateri fără rezultat şi timp pierdut în zadar. Acum nu putem să liberal[...]

    Citește mai departe
  • Bună dimineaţa. Vreau să vă anunţ că totul este în regulă, nu m-am sinucis, nu m-am înecat în lacrimi, perna tot nu e plină de bocete, totul este foarte bine. Vorba lui Pavel „Relaxare să primiţi”. Fanii lui Pavel sunt cei mai relaxaţi oameni, de aia numele lui Pavel nu o să figureze în scandalurile care o să apară după concurs. „Liniile erau închise!” „Juriul o fost cumpărat!” „Apropo” o să aibă despre ce scrie în următoarele săptămâni. Gata, s-a terminat. Întorceţi-vă la criza constituţională, modalitatea de alegere a preşedintelui, Transnistria şi decideţi-vă dacă sunteţi români sau moldoveni şi cum ne numim limba. Locul 6 este un loc tare bun, show-ul lui Pavel a fost bun. Despre noua piesă nu vreau nimic să scriu. Dacă poporul a decis, asta e voinţa poporului. (Dar totuşi aţi observat că Ingrid vorbeşte româna mai bine ca Olea Tira, da? Eu tot) Am zis că nu comentez, dar totuşi... Aţi mai observat inutilitatea Fabricii de Staruri? Ce loc au luat băieţii? P[...]

    Citește mai departe
  • Rar, tare rar, prea rar sunt atâtea evenimente în Chişinău. Două zile şi două concerte superbe. Cam extenuant, vreau să dorm. Ah da, şi două semifinale Eurovision. Sâmbătă. Dragobete. După o zi umblată pe dealuri prin ţară, eu chiar nu vroiam să ajung la Dragobete. Am venit şi mi s-a părut că e un fel de FB offline şi aşteptam ceva să se întâmple. Şi s-a întâmplat. Ei au început să cânte neaşteptat pe mese, pe scaune, prin mulţime. Iată şi link: http://vimeo.com/9796747 După asta, a cântat Voloc;)) eeeh, eu mai vreau Voloc să cânte. Şi lume buna şi frumoasă, prieteni online pe care i-am văzut pentru prima dată offline, mult spaţiu şi da-da-dansuri. Chiar trebuie de mulţumit organizatorilor că ne-au adus aminte că e Dragobete şi ne-au adunat pe toţi. Duminică. Indie. Duminică dimineaţa eu m-am gândit „da' poate stau acasă? ” Desigur m-am dus la concert. Am văzut alţi FB friends, the Moood (care îs tare drăguţi), the Amsterdams si Les Elephants Bizzares. În sfârşit [...]

    Citește mai departe