Cu doi ani în urmă, eu eram mai tânără şi mai naivă, blogul meu era citit de vreo 30 de vizitatori, Filat abia îşi făcea propriul partid, Unimedia făcea primul offline, Artur Gurău era (sau urma să fie) bloggerul anului, iar Nicu era peste hotare şi comenta despre cum stătea Filat pe canapea.

Astăzi, eu am mai crescut, Filat este liderul celui mai puternic partid de la guvernare, Unimedia nu mai face atâtea greşeli pentru că iau ştirile făcute de Publika, Viorel Posmotrel e bloggerul anului, iar Nicu este consilierul prim-ministrului.

Cu doi ani în urmă eu eram tare sceptică, pentru că Filat avea un trecut cam dubios, erau zvonuri (mai mult sau mai puţin confirmate) că este proiectul lui Tkaciuk şi articole din presa română despre afaceri cu ţigări şi contrabandă.

Astăzi, nu pot să spun că toate lucrurile s-au infirmat, nu ştim dacă el fusese un proiect, nu ştim care este situaţia cu ţigările şi nu numai, în schimb, toate astea nu schimbă faptul că Filat este cel mai bun prim-ministru pe care îl avem.

El nu este cel mai mic rău, el este cel mai bun din ce avem. Dar părerea mea poate să se schimbe foarte rapid.

Organizare

Eu încă mai sugerez organizatorilor de offline-uri să facă discuţii fără camere, asta înseamnă o discuţie calitativă, poate şi sinceră, şi fără a auzi de zeci de ori aceleaşi fraze şi sintagme ca şi la conferinţele de presă sau emisiuni.

Întrebările

Există regula nescrisă să pui un număr de întrebări decent – două sau trei întrebări, pe nimeni nu interesează că ai fost delegat de întreaga comunitate, de familie sau de altcineva ca să adresezi douăzeci de întrebări.

Există întrebări la care răspunsul este evident, dar ceea ce este evident pentru unii, poate să nu fie evident pentru alţii.

Există întrebări la care nu se va da un răspuns.

Există întrebări la care, dacă Filat ar spune că avem un proiect de lege în acest sens sau facem o Comisie să cerceteze, atunci el ar arăta ridicol – legalizarea cânepei şi problema minorităţilor sexuale. (Dar voi ştiţi care este părerea mea asupra acestor două lucruri, aşa că nu îmi săriţi în cap, este vorba doar de oportunitatea pentru asemenea discuţii)

Există întrebări la care un prim-ministru nu este obligat să le ştie răspunsul, despre un oarecare segment, al unui oarecare domeniu, aceste întrebări trebuie formulate general, pentru ca fiecare participant să le înţeleagă, inclusiv prim-ministrul.

Există întrebări al căror răspuns nu mă interesează, pentru că poate fi citit în Vip Magazin, Sănătatea sau ce reviste cu pagini lucioase mai există.

Am remarcat că accizele la cosmetice sunt mai dureroase decât cele la bere.

Prim-ministrul Filat

În 2008, Filat avea gesturi ca din carte, în 2010, nimic nu s-a schimbat.

În 2008, Filat era mai sensibil la critică (Nata a remarcat această trăsătură a lui), în 2010 – ori se descurcă el mai bine, ori bloggerii au fost prea cuminţi. În 2008 eu l-am făcut populist pentru că iniţia un referendum fără şanse.

Filat a promis că după Paşti vom avea ambasadori în cele 20 de ţări, în care nu avem acum ambasadori. El nu va permite algoritmizarea, adică un ambasador mie, doi ţie, dar eu totuşi cred că aşa va fi.

Filat spune că nu s-a schimbat discursul/poziţia lui referitor la modificarea Constituţiei, dar oricum la Bruxelles va trebui să aibă o poziţie clară faţă de această procedură (în sfârşit poate vom pricepe şi noi).

Nu îl interesează funcţia de preşedinte, pentru că în calitatea sa de prim-ministru poate face lucrurile care şi le-a propus.

A promis că degrabă o să avem companii low-cost. Gata, nu o să mai mergem cu servieta de bani ca să luăm un bilet până la Budapesta sau Viena.

Filat spune că se simte foarte liber şi nu are ce ascunde (cu referinţă la relaţia lui cu Voronin).

El crede că vor fi alegeri anticipate, dar nu trebuie să ne temem de ele, pentru că sunt un exerciţiu democratic, iar dacă partidele din actualul Parlament se tem de acestea, atunci care este legitimitatea lor?

Filat nu spune direct dacă va fi un bloc, ci formulează întrebarea dacă un bloc va acumula tot atâtea mandate, cât fiecare partid dacă merge separat.

Filat citeÅŸte blogul lui Nicu Popescu, dar mai citeÅŸte ÅŸi alte bloguri.

Şi pentru că lumea m-a criticat că am devenit prea indulgentă, o să trec aici următoarele notiţe.

Asigurăm condiţii
Treptat
Urmează să
O să fie făcut şi prezentat un raport
Vom vedea
Ne propunem
Cât mai curând
Sperăm
Am sesizat problema
Este pe agendă
Avem o deschidere
Avem un sprijin
Haideţi să venim înapoi săptămâna viitoare
Sigur că nu este ok

Combinăm aceste sintagme ÅŸi obÅ£inem un model de răspuns al lui Filat. Fuga de răspuns nu este foarte subtilă. Viorel l-a întrebat pe Filat ce ar fi făcut dacă era primar, cum crede că se descurcă Dorin Chirtoacă în funcÅ£ia de primar ÅŸi ce ar fi făcut el cu maidanezii. Nu ÅŸtiu cum, dar s-a ajuns la faptul că avem susÅ£inere din partea partenerilor europeni, că acum este mai multă ca niciodată ÅŸi alte deviaÅ£ii pe acest subiect. Dar, noi întrebam de maidanezi…

Ce am vrut eu să spun, dar n-am spus

Eu am vrut să întreb de ce oftează când Ghimpu vorbeşte. În cadrul unei emisiuni a oftat de 4-5 ori. Eu am numărat. L-a mai prins camera zâmbind ironic când Ghimpu vorbea.

Eu am mai vrut să spun că eu, ca cetăţean simplu, văd referendumul ca un mic şantaj din partea celui care îl susţine cu atâta înverşunare. Pentru că doar cel care îl susţine cu atâta înverşunare are dreptul de a dizolva Parlamentul, dar tot el nu vrea să dizolve Parlamentul.

Concluzii

O persoană cu o funcţie înaltă ştie multe, dar spune puţine, pentru că asta este funcţia lui. O persoană care reprezintă o alianţă, spune şi mai puţine.

Filat trebuie să apară cât mai mult lângă Ghimpu şi Lupu, pe lângă ei, el arată mai bine şi discursul lui este mai convingător.

Posted in intalniri cu politicieni