Arhivă după lună:aprilie 2010

  • Tot mai mulţi oameni recomandă Şcoala de Studii Avansate de Jurnalism. Puţini însă explică ce e asta şi de ce ar trebui să vină aici. La Şcoală nu te înveţi jurnalism. Deloc. Lipseşte cu desăvârşire. La Şcoală faci jurnalism. Aici din cam a doua săptămână te aruncă la o conferinţă, apoi te impun să cauţi surse şi să faci ştiri. Conspecte nu sunt. Obişnuiţi-vă cu asta. Timp liber tot nu este. Orele se termină la ora 14:30, dar ajungi să stai şi până la 23. Din diferite motive, poate ai probleme cu deadline-urile, sau îţi este tare dragă de Şcoală, sau îţi e dragă de colegi. Oamenii care nu au probleme cu deadline-urile pleacă mai devreme. Eu tot timpul am stat până târziu. Ne dau camere de filmat, microfoane şi ne trimit să facem stand-up-uri, apoi bete şi sincroane. Uneori pe frig de -15 grade trebuie să umbli prin cimitire evreieşti, pe dealuri prin Floreşti sau prin sanii trase de cal. Uneori, stai sub soare cu laptopul în căruţă, alteori bei ceai în barul din sat. Ceai negr[...]

    Citește mai departe
  • Rezina – ce nume frumos. Cu vreo câteva săptămâni în urmă, am fost pentru prima dată în Rezina. Am supravieţuit pe şoseaua aia. Surprinzător câte înjurături ştiu.  Destinaţia finală era penitenciarul nr. 17, prin Rezina eram doar în treacăt. Oricum am făcut câteva cercuri prin oraş.  Pe malul Nistrului e un fel de drum, în stânga e fabrica de ciment, în dreapta – penitenciarul.  Plouase, era mult glod şi băltoace, nu era niciun indicator, dar nici lume de care să întrebăm încotro să o apucăm. Şi atunci, mă uit pe geam şi văd Nistrul, iar pe celălalt mal se înalţă multe blocuri şi se văd parcuri. Malul era amenajat, pe alocuri nisip, în rest era betonat. Se vedeau maşini, oameni, parcuri pentru copii şi multă activitate. Da, aia era Rîbniţa. Şi atunci, eu mă gândii, când se trezeşte un transnistrean şi se uită pe geam spre Rezina, apoi spre Rîbniţa, el se mai gândeşte la reintegrare sau cum se mai zice pe la ei? Sau el măcar vrea să treacă peste podul ăla ca să ajungă în[...]

    Citește mai departe
  • * Pentru a citi, ascultati: httpv://www.youtube.com/watch?v=Wg_gOR9-DG4 *Explicaţia necesară, dacă tot vrem iar să fim pro sau anti, să strigăm start sau stop. În vreo câteva zile o să auzim răcnete inumane „Spars, spars, trebuie spars să nu ajungă la cer”. Sper că vă amintiţi cum a fost parada minorităţilor sexuale din 2008, nu? Nişte oameni urlau, clătinau un autobuz, mai că nu îşi dădeau foc în PMAN. Eu nu sunt pro sau anti gay, eu sunt pro parada gay (corect ar fi a minorităţilor sexuale, dar e denumire prea lungă). Este dreptul fiecăruia să iasă în stradă, să spună ce vrea, chiar dacă asta se face în faţa unei biserici, fix în centrul capitalei (ăsta era parcă unul din argumente). Tot în piaţa aia lumea ţopăie, se îmbată, vomită, aruncă pumni şi picioare în tineri, iar unii mor. Când se întâmplă toate aceste lucruri nimeni nu protestează. Nimeni nu spune „Vai, ce exemplu daţi copiilor noştri. Acum fiecare poate să iasă în stradă şi să omoare în bătaie pe oricine.” [...]

    Citește mai departe
  • *Pentru a citi, ascultati: httpv://www.youtube.com/watch?v=Ptj2qKIswLw Viaţa politicienilor s-a schimbat. Viaţa noastră tot s-a schimbat. Pentru că acum suntem mai aproape de politicieni şi de politică. De ce? Pentru că ei sunt spectacolul vieţii, pentru că ei ne scriu ştirile, pentru că ei sunt în casele noastre, pentru că ei au aceleaşi vise ca şi noi, pentru că ei gândesc liber, pentru că ei spun ce gândesc, iată de ce. Nu prea îmi imaginez ziua de lucru a unui politician. De dimineaţă trebuie să dea diferite declaraţii presei (uneori sunt subiecte importante, dar deloc urgente), toată ziua dau alte declaraţii presei, iar seara se plimbă pe la talk-show-uri. Întrebarea firească este când lucrează aceştia. Uneori aceeaşi persoană o vezi la trei emisiuni, desigur, subiectele sunt diferite. Există politicieni-experţi şi politicieni de umplutură. Primii pricep câte ceva despre subiect, ceilalţi trebuie doar să aibă o a doua opinie, pentru echilibru. Uneori erau invitaţi[...]

    Citește mai departe
  • Lumea întreabă ce a fost azi la miting. Eu o să scriu ce a fost azi. Eu nu prea am înţeles ce urma să fie. Miting, protest, concert? Făcut de cine? Pe Facebook aveam vreo patru events, făcute de persoane diferite, care se începeau la ore diferite. Genial, nu? Să faci douăzeci de evenimente în aceeaşi zi, aşa ca nimeni să nu priceapă ce va urma. Am ajuns pe la 17 în piaţă şi am fost întâmpinată de un grup de tipi îmbrăcaţi în costum, raşi pe cap, telefoane scumpe, care stau cu feţele plictisite şi nu se uită la scenă. Aţi înţeles de unde erau, da? Am mers vreo câţiva metri, alte grupuri de indivizi. Ca de obicei, aceşti indivizi sunt cam câţi şi protestatari. Muzica de jale. Lumânări. Scenă exact în locul unde erau bătuţi tinerii. Iar muzică de jale. Muzică despre limbă, români şi neam. Eu înţeleg că e campanie electorală, eu înţeleg că articolul 13 nu mai este actual şi fiecare se descurcă cum poate, dar noi chiar degeaba am zis că era miting împotriva oricărei guv[...]

    Citește mai departe