Arhivă după lună:iunie 2010

  • Pizdeţ. Despre pizdeţ românii au auzit de prin cărţi sau de la tineretul boem basarabean care mai aruncă câte un „pizdeţ” în cafenelele din Bucureşti, Cluj sau Sibiu. Desigur toate nuanţele şi subtilităţile niciodată nu vor putea fi pe deplin explicate. De exemplu, pizdeţ este la consulatul României. *** Este aşa un exerciţiu, când te laşi pe spate şi cineva care stă în spatele tău trebuie să te prindă. Este un exerciţiu care ar trebui să facă oamenii să aibă mai multă încredere unii în alţii. La consulat este exact aşa, trebuie să ai încredere în nişte oameni, apăruţi peste noapte, să te înscrii în listele lor, să ai încredere că ei nu vor dispărea, să le dai lor talonaşul cu care trebuie să te apropii de ghişeu şi să îţi iei paşaportul. Eu n-am încredere în oameni, nu le dau talonaşul, nici nu mă înscriu în liste. *** Moldovenii niciodată nu au produs nimic. Lăsăm vinul, laptele de pasăre şi "Meteoritul" într-o parte, da? Întreaga activitate economică a moldovenilor[...]

    Citește mai departe
  • Uneori e mai simplu şi mai ieftin să demolezi o casă, să o faci din nou, decât să o repari de câteva ori pe an şi apoi iar de câteva ori în următorul an. *** Omul de la sat, şi nu numai, nu ştie că la Moldova 1 se schimbă conducerea, că există departamente, că se schimbă şefii departamentelor. Omul priveşte pe 7 aprilie anul trecut despre lovitură de stat şi apoi balet sau concert (nu ţin minte exact ce era), iar de 7 aprilie anul acesta priveşte cum Moldova 1 îşi face mustrări că iată a dezinformat anul trecut. Omul se gândeşte că-i cam schizofrenică televiziunea asta, că zice singură despre ea că a manipulat, iar culmea ambele informaţii sunt citite de aceeaşi voce. Apoi omul se gândeşte că trebuie să plouă, că pământul e cam uscat şi puţin îl mai interesează schimbările. *** Cu toţii ne-am ciocnit de birocraţia din instituţiile de stat, cu funcţionari care abia se mişcă, care nu zâmbesc niciodată, care nu prea ştiu ce e aia eficienţă, care stau în aceeaşi funcţie d[...]

    Citește mai departe
  • Încercam să îmi amintesc cum se numea funcţia pe care o îndeplinea Winston Smith. Wikipedia spune că „ is an editor responsible for the historical revisionism concording the past to the Party's contemporary official version of the past” Orice eveniment istoric citit în diferite versiuni ale istoriei, mai ales în cele ale părţilor beligerante, are atâtea subtilităţi, atâtea detalii noi apărute. Surprinzător. Astfel, cu tare mult timp în urmă mi-am zis că istoria nu este ştiinţă. O să spuneţi că nu mai există departamente în care se şterg cu grijă de pe fotografii feţele oamenilor căzuţi în dizgraţie sau în care se rescriu documente, că doar în filme se creează războaie artificiale pentru distragerea atenţiei. În acelaşi timp, chiar şi în bătrânele democraţii, uneori unii mai încearcă să falsifice istoria (dacă tot în ultima vreme se vorbeşte prea mult despre generalul McCrystal). Aşadar, „Să scriem istoria împreună”, poate fi interpretat literalmente, de aceea când un [...]

    Citește mai departe
  • Să vorbim despre etică acolo unde ea nu este. Oleg mă întreabă dacă există curs de etică pentru jurnalişti. Eu zic că da. Oleg întreabă dacă există vreun compartiment indicării sursei de la care este preluată informaţia. Desigur, amândoi ştim că există un asemenea compartiment, toţi ştiu şi tot amândoi ştim că puţini respectă asemenea principiu. Clar că există curs de etică, curs foarte general, destul de teoretizat, în care ni se arată filme, se discută şi totul se încheie cu „Fiecare redacţie are principiile sale etice” Şi aşa se duce naibii cursul ăla de etică. Sau se mai spune „Cu timpul fiecare îşi face principiile sale”. Să fi existat nişte principii de etică poate nu vedeam la tv un băieţel de 7-8 ani care povesteşte despre cuc băgat în fund (da, acum o să am şi trafic de la aşa combinaţie de cuvinte), unde faţa este acoperită, însă vocea nemodificată. Să fi existat nişte principii de etică nu vedeam cadavre, sânge, bocete şi urlete. Să fi existat nişte pr[...]

    Citește mai departe
  • Dacă nu aş vedea vreo şase panouri cu preţi şi cruci din centru până acasă, probabil nu aş scrie asta. Încerc din răsputeri să mă abţin, că toate lumea scrie despre asta si este o mare aiureala. Eu totuşi sunt nedumerită. Pe lângă întrebările tradiţionale, dacă o să fie Vladimir pe liste (că deputat nu mai ajunge), ce caută biserica în politica şi politica în biserică, eu am câteva umile întrebări. Dacă nu votez pentru partidul ăla, înseamnă că merg împotriva creştinismului şi a lui Dumnezeu? Dacă eu am nota zece la ora de religie, ajung după asta în Rai? Care o să fie mesajul? Că toate cele materiale sunt trecătoare? Ah da, presupun că ÎPS deja nu mai poate fi numit ÎPS, cel puţin nu mai este aşa în sufletele enoriaşilor. Vă imaginaţi Papa să aibă partid?

    Citește mai departe
  • Eu accept pricelist-urile de la biserică. Accept obiceiurile neînţelese pentru mine, pe-alocuri necreştineşti, pentru care iarăşi trebuie de plătit. Eu accept reparaţiile dubioase din biserici şi mănăstiri. Eu accept că în unele sate preotul are cea mai frumoasă maşină (se zice că soţia lucrează peste hotare). Eu accept că preoţii au telefoane, la care vorbesc şi în timpul nunţilor şi al înmormântărilor. Eu accept faptul că preţurile cresc în fiecare an, nejustificat. Eu accept că biserica tot timpul a fost implicată în politică. Accept că în timpul campaniilor electorale se face propagandă în biserici. Eu accept toate cele scrise şi nescrise, doar să nu băgaţi religia pe gât unor copii inocenţi. Noi o să le povestim în familie ce, unde, cum şi cât trebuie de plătit. O să îi învăţăm să accepte lucrurile aşa cum sunt. O să îi educăm în familie, în comunitate, numai nu le băgaţi religia în şcoli. [...]

    Citește mai departe
  • Am primit mesaje de la fani, care au întrebat dacă voi scrie jurnal în fiecare săptămână. Nu, nu voi scrie şi nici nu trebuie. Radio Europa Liberă are o iniţiativă tare frumoasă de a ne arăta evenimentele din ţară prin prisma diferitor oameni – politicieni, artişti, vedete şi oameni simpli. Iată eu – omul simplu – am scris jurnalul meu săptămâna trecută. Dacă vreţi puteţi să îl citiţi. Asta este introducerea în jurnal: Viză pentru Vama Veche (valachis volentibus) Vlada Ciobanu despre vocația eschivei în confruntarea cu viitorul și despre geopolitica prieteniilor din copilărie Dar, respectând toate drepturile de autor şi munca altora, apăsăm pe cuvântul Continuare, pentru a citi de pe pagina REL întreg jurnalul. Chiar dacă tare-mi mai place că lumea stă mult pe blogul meu, totuşi nu o să scriu mărunt jos sau într-un colţ www.europaliberă.org, dar o să vă trimit direct pe pagina lor. Pentru că aşa este corect. [...]

    Citește mai departe
  • Lumea se plânge că nu scriu pe blog. Aşa că scriu pe blog, că m-am săturat să comentez la statusuri. Lumea se plânge că jurnaliştii le dau ştiri despre bariera lui Voronin. În acelaşi timp, săptămâna trecută cele mai vizualizate ştiri de pe Protv au fost despre două accidente. Lumea vrea să fie tratate probleme serioase economice şi politice. Ei vor analize. În acelaşi timp, majoritatea încă mai citesc ziarul de la sfârşit, despre vedete şi scandaluri între vedete. Cu mari greutăţi am trecut de rubrica „Samariteanca”. Cred că între a citi un interviu cu un europarlamentar sau oricare expert european, lumea ar prefera un interviu cu Pavel Turcu sau cel puţin cu Epic Sax Guy – de altfel, noul Pavel al Europei. Exista ştiri şocante şi există ştiri. Există doar ştiri şi există comentarii şi analize. Fiecare citeste ce îi place. P.S. În vacanţă încă nu m-am dus. Promit să mai scriu, chiar mai inspirat. Ca să aveţi ce citi. [...]

    Citește mai departe