Viză, blea

Pizdeţ. Despre pizdeţ românii au auzit de prin cărţi sau de la tineretul boem basarabean care mai aruncă câte un „pizdeţ” în cafenelele din Bucureşti, Cluj sau Sibiu. Desigur toate nuanţele şi subtilităţile niciodată nu vor putea fi pe deplin explicate. De exemplu, pizdeţ este la consulatul României.

***

Este aşa un exerciţiu, când te laşi pe spate şi cineva care stă în spatele tău trebuie să te prindă. Este un exerciţiu care ar trebui să facă oamenii să aibă mai multă încredere unii în alţii. La consulat este exact aşa, trebuie să ai încredere în nişte oameni, apăruţi peste noapte, să te înscrii în listele lor, să ai încredere că ei nu vor dispărea, să le dai lor talonaşul cu care trebuie să te apropii de ghişeu şi să îţi iei paşaportul. Eu n-am încredere în oameni, nu le dau talonaşul, nici nu mă înscriu în liste.

***

Moldovenii niciodată nu au produs nimic. Lăsăm vinul, laptele de pasăre şi „Meteoritul” într-o parte, da? Întreaga activitate economică a moldovenilor se rezumă la cunoscutul „kupi-prodai”, se fac liste, se vând locuri pe liste. Uneori însă unii se mobilizează chiar şi atunci când nu este vreun profit. De exemplu, ca să îţi iei paşaportul nu stai în rând ca în toate ţările din lume, dar există „iniţiatori” care strâng câte cinci sau zece talonaşe şi le dau la ghişeu. Cine sunt ei? Sunt oamenii cu iniţiativă.

***

Eu dacă trebuie să stau în rând, stau în rând, dar talonaşul meu nu îl dau unor necunoscuţi. Când stau în rânduri îmi iau o carte. În rândurile noastre însă nu poţi citi, pentru că oamenii cu iniţiativă vor face zeci de alte rânduri, liste, hârtiuţe, de aceea trebuie să fii foarte atent, pentru că oameni cu iniţiativă sunt mulţi.

***

„Pentru ce se strâng taloanele?”

„Noi am venit dimineaţa şi am decis aşa să facem.”

„Eu am venit dimineaţa şi stau în rând. Există undeva scris pe site, în vreun regulament că trebuie să dăm taloanele?”

În acest timp lumea se uită urât la mine, scot indiscret legitimaţia mea de student, pe care întâmplător mai scrie „Press”, pun mai discret în buzunar, dar exact aşa ca să vadă băiatul care strânge taloane.

„Daţi talonul încoace, amuş îl dau la ghişeu.”

***

Dacă eşti surdo-mut nu ai ce căuta la consulat. Acolo se strigă. Ţi se strigă numele, dar tu eşti surd, nu auzi.

La ghişeu se strigă numele cuiva.

Tăcere, mulţimea începe a cauta înfuriată. Văd nişte ochi pierduţi, citesc pe buletin numele, îi fac semn să se apropie de ghişeu.

Mulţimea indignată: „Da şi-i surd?” (ştiţi voi intonaţia aia)

Eu: „Da”

Nici doamna de la ghişeu nu ştie că există surzi, vreo 20 de minute am umblat pe la ghişee, scriind pe foiţe până am lămurit situaţia celor doi.

***

Rând nu există, linia roşie nimeni nu o vede, se împing, se înjură, iar eu nici cartea nu pot să o citesc stând în rând.

***

Moldovenii se plâng că românii sunt nişte nesuferiţi, cu tot consulatul lor, pe scurt, că sunt „kozeoli”. Dar înainte să se spună că românii uneori sunt kozeoli, poate ne gândim că şi moldovenii uneori sunt boi. Şi cu aşa o combinaţie, habar n-am cum arăta Podul de Flori.

***

Eu nu am scris despre cum se intră în consulat, ci doar cum se ia paşaportul, de aia pizdeţul nu este atât de bine descris. Eu încă nu am luat paşaportul, trebuie să mai merg încă o dată. Însă despre experienţa la consulat o să mai scriu. Dacă e pizdeţ, pizdeţ să fie.

Lasă un comentariu