Ţara se cheaptănă

Ţara-i inundată, Casillas câştigă, iar în timp ce el câştigă, lumea discută. Astfel A. povesteşte despre inundaţiile din satul Drepcăuţi. Mama lui A. este din sat şi i-a povestit că veni Ghimpu în sat, se opri să vorbească cu o femeie şi foarte mărinimos i-a dat o mie de lei. Drama (vorba jurnaliştilor) era că femeia doar s-a plâns de viaţă grea, că nu avea un leu în buzunar, dar casa era întreagă şi gospodăria neafectată de inundaţii.

Dar, totuşi, să nu numărăm banii altora, Ghimpu îi numără atât de reuşit în faţa camerelor.

***

Filat îl salvează pe Tuzic. E aproape ca în filme, de aia nu îmi place, dar Viorel spune că Tuzicii trebuie salvaţi, pentru că moldovenii târâie porci şi găini, dar pe prietenul omului îl lasă să se înece. Ei ar putea cel puţin să îl dezlege pe prietenul omului. Ah, unde eşti Bridgitte?

(În legendele care vor fi povestite de nepoţii nepoţilor noştri Tuzic poate fi înlocuit cu Tărcuş sau Grivei)

***

În criză de idei, puşi în faţa faptului împlinit, dar cu o campanie în faţă, trebuie de creat noi slogane chiar şi neinspirate şi aşa apare „Apa trece, oamenii rămân.”

***
Partidul Democrat apare prea puţin salvând sau împărţind bani. Probabil iarăşi au împărţit satele ca şi funcţiile de la conducere.

***

Pe facebook, câţiva se arată iritaţi de sinistraţii stau şi aşteaptă ajutoare, că dacă stau şi doar aşteaptă cu aşteptarea şi o să rămână. Insensibilii! Şi totuşi s-ar putea să aibă dreptate, pentru că atunci când este secetă, oamenii nu găsesc nimic mai bun decât să se roage pentru ploaie, iar când sunt inundaţii, să se oprească ploaia.

***

Comuniştii nu îi văd prin sate. Ori eu mă informez prea mult din presa independentă. „Opoziţie”, ar zice unii, iar opoziţia prin asta şi-ar face campanie. Ceilalţi nu fac campanie, ei aşa guvernează ţara. Doar că în 2008, tricourile verzi de opoziţie erau omniprezente în presă.

***

În toată situaţia asta tristă, cu oameni încăpăţânaţi, cu politicieni care umbla în toate direcţiile să îşi facă campanie (că îs patru, taman şi patru direcţii), cu bani azvârliţi de preşedinte, cu tuzici salvaţi, există şi oameni de buna-credinţă care voluntar strâng produse pentru sinistraţi şi tot voluntar le transportă până în satele afectate. Stau la intrarea în supermarketurile din Chişinău şi îndeamnă cumpărătorii să dea câte ceva şi pentru sinistraţi. Ei nu îmbracă tricouri cu mesaje, cu adresa blogului, cu logoul unei organizaţii neguvernamentale (ineficiente), ei ajută dezinteresat şi probabil mult mai eficient. Restul probabil încă se cheaptănă.

Lasă un comentariu