Campanie — II. Oamenii frumoşi

*Hai deschideţi şi ascultaţi cât citiţi: Oh your daddy’s rich and your ma is good lookin’

În mod normal eu nu l-aş băga în seamă pe Gabi Stati, până un tânăr cetăţean nu mă întrebă „Vlada, zi de ce nu trebuie să votez cu Stati şi în general candidaţii independenţi”. Şi dacă anterior la întrebarea mea pe facebook „De ce cineva ar deveni fan Gabi Stati” mi s-a spus „De ce nu?”

Gabi Stati. Am auzit de el prima dată dintr-o revistă. Desigur este o mare realizare să apari într-o revistă, mai ales când eşti pur şi simplu fiul.

Apoi l-am văzut pe strada Bănulescu Bodoni mergând nonşalant, cu vreo trei bodyguarzi, mâncând seminţe scuipând cojile pe jos. Apoi dupa vreo jumătate de an, altcineva a scris că l-a văzut făcând acelaşi lucru pe altă stradă.

Mai ţin minte ceva cu 7 aprilie, dar nici un sentiment de milă nu mi-a trezit.

Cu părul zburlit apare în conferinţe, cu părul pieptănat pe panouri, citeşte de pe foaie, răsfoieşte foile şi mă asigură că este vocea mea în Parlament. Referendumul l-a impus. Ah. Bursele sunt mici. Ah. Îi simt empatia.

Gabi Stati nu este o istorie de succes. Gabi Stati este fiul unei istorii de succes.

Iar eu sper că tinerilor nu le-a trăsni prin cap să îl voteze, fix aşa cum lui i-a trăsnit să se bage în politică, doar aşa… „niş nu ştii că trece”. De fapt, îl înţeleg, eu dacă n-aş avea ce face , tot m-aş băga în politică.

Şi dacă tot am ascultat „Summertime”, mai ascultăm unul, dedicat lui:

httpv://www.youtube.com/watch?v=zc9wIzi96_E

Lasă un comentariu