Arhivă după lună:decembrie 2010

  • Eu am mai scris aşa postare mai demult, dar am şters că mi s-a părut patetică (da, cu sensul ăla din engleză), azi-dimineaţă am citit postarea  lui Alaiba, el o recunoscut că poate şi a lui este patetică, dar m-a îndemnat să scriu şi eu scriu. Aşaaaa… probabil nu o să fie chiar cronologic. -          Eu am început anul nou într-un teatru. -          Ca şi toţi oamenii care se plictiseau în vacanţă, m-am apucat să susţin oamenii care îl susţineau pe Pavel Turcu. -          Am fost la repetiţii de dans, am făcut flash mob pe minus nu-ştiu-câte grade, i-am făcut petrecere de adio, apoi am trimis sms-uri. -          Am fost în sat părăsit de oameni, cu o casă aproape dărâmată şi cu cel mai mic cimitir. -          Am mers cu sania trasă de cal. Eu chiar nu ştiam că iarna în sate lumea umblă cu sania. Toate astea la minus 15 grade. Undeva prin satul Mărculeşti avea să plâng, dar eram îngheţată şi nu puteam. -          Tot în Mărculeşti, prima dată am fost invitaţi de oam[...]

    Citește mai departe
  • Hai să facem updates. Aşa pe scurt. De texte cu profund spirit civic nu mai am inspiraţie, iar grafice nu pot să fac . Aşa că o să ne uităm peste statusuri pe Facebook. *** Jurnaliştii. Jurnaliştii au fost premiaţi. Exact înainte de a fi premiaţi, statusul meu de pe FB “Eu cu o parte din 13 milioane de lei aş trimite tot PRO TV-ul la vreun training făcut de BBC sau de alte instituţii media străine ca să înveţe că o înmormântare nu este ştire, iar bocetele – sursă ”, a atins cifra record de peste 35 de like-uri. Şi, desigur, feedback din partea reporterilor. *** Tot despre junalişti. Eu n-am înţeles de ce privesc.eu trebuia să ia premiu în jurnalism. Alt status pe FB, la care lumea s-a dat cu părerea. Jurnalismul aşa cum l-am învăţat eu nu înseamnă  a apăsa On şi Off. Deşi, Victor spune, ironic desigur, că trebuie îndemânare şi pentru asta. Hm, probabil oricine instalează o  cameră de supraveghere este jurnalist. *** Ultima despre jurnalişti. Sunt stereotipuri despre j[...]

    Citește mai departe
  • După ce arunci tricoul cu Che Guevara, încetezi să te gândeşti cum să organizezi un Fight Club, mai asculţi şi muzică Chill Out între Sepultura şi Prodigy, începi să priveşti lucrurile din politică altfel. Mai sensibil, începe să îţi pese (vorba ong-iştilor), de aceea… De aceea ar fi cam frustrant să te simţi şantajat şi amăgit cam o dată la două zile ascultând briefing-uri sau declaraţii. Coaliţiile iau timp. Noi ştim. Am mai citit, am mai văzut în lume. Dar ele întotdeuna sunt atât de ipocrite? Da, ipocrite este cuvântul-cheie. Aproape că mai ipocrit ca în campania electorală. Hai poate nu mai trebuie de spus apăsat şi pe silabe „Interes naţional” şi alte sintagme din astea. Se poate? *** În continuare să vorbim despre regim autoritar. Noi ştim ce este autoritar şi nu doar din cărţi. Când noi ne temeam, acei care acum spun „autoritar” erau în siguranţă şi de cealaltă parte a baricadei, de partea sistemului. Când în sfârşit presa a putut să exprime liber, să ajungă la t[...]

    Citește mai departe
  • Trădare înseamnă: Să alegem iar vreun Parlament la anul. Să nu avem companii low-cost până în 2012. Să nu avem regim liberalizat de vize până în 2013 (chiar toate statele balcanice trebuie să aibă, iar noi nu?) Să avem prețuri indecente la medicamente. Să plătim de câteva ori mai mult pe tot, nejustificat. Trădare mai înseamnă să alungăm investitori străini, pentru că ei nu își dau seama dacă noi avem președinte sau dacă îl vom avea vreodată. Dar totodată înseamnă să îi alungăm, ca să ne protejăm pe noi, adică pe voi. Trădare înseamnă să pui toate obstacolele pentru a crea o piață liberă, concurență și de a încuraja inițiativa. Trădare înseamnă să creezi haos, să creezi haos doar pentru a nu lăsa pe cineva să facă ordine. Trădare este să ai gândire pe termen scurt. Trădare înseamnă să faci politica externă a partidului tău, dar nu a țării. Trădare nicidecum nu înseamnă să discuți, să faci coaliții, să participi la guvernare și să votezi un președinte. [...]

    Citește mai departe