În 2010

Eu am mai scris aşa postare mai demult, dar am şters că mi s-a părut patetică (da, cu sensul ăla din engleză), azi-dimineaţă am citit postarea  lui Alaiba, el o recunoscut că poate şi a lui este patetică, dar m-a îndemnat să scriu şi eu scriu.

Aşaaaa… probabil nu o să fie chiar cronologic.

–          Eu am început anul nou într-un teatru.

–          Ca şi toţi oamenii care se plictiseau în vacanţă, m-am apucat să susţin oamenii care îl susţineau pe Pavel Turcu.

–          Am fost la repetiţii de dans, am făcut flash mob pe minus nu-ştiu-câte grade, i-am făcut petrecere de adio, apoi am trimis sms-uri.

–          Am fost în sat părăsit de oameni, cu o casă aproape dărâmată şi cu cel mai mic cimitir.

–          Am mers cu sania trasă de cal. Eu chiar nu ştiam că iarna în sate lumea umblă cu sania. Toate astea la minus 15 grade. Undeva prin satul Mărculeşti avea să plâng, dar eram îngheţată şi nu puteam.

–          Tot în Mărculeşti, prima dată am fost invitaţi de oameni străini în casă, care ne-au aşezat la masă şi ne-au dat voie să ne dezgheţăm. Casa era micuţă, masa era micuţă şi aveau motan negru. Era nepoţica şi buneii. Fetiţa a spus că atunci când va creşte mare nu vrea la Chişinău, dar în Italia.

–           Am făcut materiale pentru Şcoala mea de jurnalism din cele mai stranii: despre PET-uri, despre energia alternativă, despre euroiepuri şi legionari, care au însemnat ore de cercetare, de îngheţat, de mers prin glod şi, ah, grea e viaţa de jurnalist.

–          Am fost în crescătorie de iepuri, în care erau mii de iepuraşi albi.

–          Am luat interviu de la o persoană bolnavă de cancer în fază terminală am văzut cum i se fac injecţii şi am discutat despre planuri.

–          Am petrecut vreo două săptămâni vorbind cu diferiţi reprezentanţi ai minorităţilor sexuale, am vorbit cu psihiatri, cu psihologi, am încercat să înţeleg ce este normal şi ce nu este normal.

–          Am dat de oameni limitaţi, deşi oameni cunoscuţi în societatea noastra, lideri de opinie, care m-au dezamăgit tare mult.

–          Am căutat tare mult vocaţie, să înţeleg ce vreau să fac şi unde. Încă mai caut.

–          Am lucrat la radio. Da, am lucrat la radio, dar nu oricare, la Radio Europa Liberă şi dacă aş fi vrut să rămân jurnalist, acolo aş lucra în continuare.

–          Am semnat un contract, dupa care în cinci zile am plecat de la instituţia respectivă.

–          Am văzut la Vama Veche cum soarele răsare pe Bolero.

–          Am cunoscut oameni frumoşi care mi-au rămas tare dragi, am cunoscut oameni frumoşi, dar care deja nu îmi mai sunt dragi.

–          Am cunoscut oameni cu self-esteem mult prea mare. Ah, sunteţi atât de mulţi.

–          Mi-am dat seama că oamenii de care… hm… să zicem că îmi băteam joc în trecut sunt de fapt oamenii care lucrează şi pe care te poţi baza întotdeauna.

–          Am avut primul meu job în adevăratul sens al cuvântului, cu salariu care vine la o anumită dată şi am văzut câţi bani se duc pe diferite taxe.

–          Am interacţionat cu noua generaţie şi mi-au plăcut. O să fim în mâini bune.

–           Ah, da. El.

–          Am avut peste 300 de like-uri la postare pe blog, de mi-a murit blogul de la asta.

–          Şi da, acum suntem de câteva ori mai mulţi.

–          Am luat viza românească pe un an şi am decis că niciodată nu o să mai am cetăţenie românească.

–          Am votat prima dată cu sufletul împăcat.

–          Aştept beep-uri şi sms-uri de la sora mea din India la fiecare 12 ore ca să ştiu că totul este bine cu ea.

–          Am comentat prima dată pe blogul lui Alaiba.

–          Şi am învăţat despre mine un lucru tare important, că atunci când vreau să fluier trebuie să fluier. Şi asta mi-a făcut viaţa mai simplă.

Planuri pe 2011:

httpv://www.youtube.com/watch?v=Xz-UvQYAmbg

Lasă un comentariu