Arhivă după lună:aprilie 2011

  • Degrabă e sărbătoare, prin urmare să scriem despre lucruri frumoase. Să lăsăm sloganele furate într-o parte, la fel și Mitropoliile extremiste, aroganța candidaților, neputința lor de a înțelege poporul, jocurile politice și toate astea. Eu ar trebui să îi iert, că săptămâna asta se iartă. Eu o să revin la o idee scrisă ceva mai demult. O idee tare frumoasă. Gânduri pe care le are fiecare din noi, pentru că noi vrem să trăim într-un loc frumos. Noi ne-am săturat să facem locul frumos, noi vrem și locul să ne înfrumusețeze. Este dificil de a scrie mai bine decât a fost scris deja, dar să încerc să nu repet. Eu vreau orașul meu să fie autosuficient, eu vreau să fie cultură pe străzi, prin centrul capitalei să umbli liber, iar în loc de magazine să fie cafenele. Iarna pe geamuri să fie beculețe și ornamente, iar vara să aibă terase zgomotoase cu muzică bună. Să avem un brad frumos de Revelion și să fac poze la el. Eu vreau să aleg spectacolele, pentru că ele o să fie prea multe ș[...]

    Citește mai departe
  • Votul meu este altfel decât al vostru. Eu o să votez pe patru liste. Pe lângă primarul și consilierii Chișinăului eu mai trebuie să votez pentru cei ai orașului Codru. Până acum nu puteam înțelege oamenii care nu știau care le sunt candidații și ofertele electorale, și iată, am ajuns. Cu toată rușinea recunosc că habar nu am ce se întâmplă în politica orășelului Codru. Patru ani în urmă, în turul doi, am întrebat de mama cine sunt candidații, pentru că ea a mai trecut prin primărie și cam îi știa, mi-a zis că am de ales între un hoț și un potențial comunist. Am votat pentru hoț. Potențialul comunist însă s-a dovedit a fi hoț, iar hoțul, ar fi devenit comunist, dacă trendul nu era de a te face liberal-democrat. Eu nu știu cu ce se ocupă primăria orășelului Codru, știu doar că dacă ajungi acolo, este ca și cum ai câștigat la loterie. Știu că ei împart pământuri. Ei dau pământ! Între timp, mulți cetățeni strâng semnături pentru a cere primăriei să facă drum, canalizare și pentru a a[...]

    Citește mai departe
  • În zborul de la Berlin spre Munchen erau zeci de bărbați în costum, cu serviete. Erau doar vreo cinci femei. Era ora 6 dimineața. În zborul de la Munchen spre Chișinău erau zeci de femei, cu genți mari, cu istorii frumoase, entuziasmate că vin acasă și împărtășind experiența lor altor necunoscute. Doar câțiva bărbați. Emanciparea a ajuns și la noi! Femeile nu mai stau acasă. Femeile lucrează. Ce-i drept, copiii cresc singuri, iar mâncarea vine în ambalaj cu text în italiană.  

    Citește mai departe
  • Când până acum spuneam că sunt indecisă, erau mofturi. Tot timpul am știut pentru cine să votez. Niciodată pentru că tare vroiam, dar din cauza anturajului. Acum tare mulți oameni lucrează pentru alți tare mulți oameni diferiți, iar eu am hotărât să votez pentru cel care va avea cea mai bună campanie. Ce înseamnă o campanie bună eu încă nu știu. Devine tot mai dificil. Deocamdată pentru mine există doi candidați: Dorin Chirtoacă și Igor Dodon. Primul, inevitabil, pentru că este actualul primar și trebuie să iasă să spună “am făcut asta și asta” (ceea ce el nu face), al doilea pentru că este cel mai puternic contracandidat și , hai să scriu ca un blogger, pentru că a făcut zgomot prin presă și blogosferă cu panourile (dar asta într-o extrem de mică măsură, de fapt, deloc, totuși un început frumos de campanie). Alții deocamdată nu există. Aș putea scrie despre imaginea unuia sau altuia, dar eu o să scriu altfel. Dacă aș vota pentru Dorin Chirtoacă ar fi un vot de milă (p[...]

    Citește mai departe
  • Hm. V-ați săturat? Eu tot. Dar cinismul meu are limite, așa că o să mai scriu despre asta. Azi am început ziua ascultând despre cum să transformăm informația în acțiune, despre cum oamenii din multe părți ale lumii vor libertate, cum să fim anonimi, dar în același timp să mobilizăm. Deloc plictisitor, deloc ong-ist, frumos și ca o revelație. Doi ani în urmă eram la universitate. Tot astăzi, ceva mai târziu, am aflat cum să obținem informația deschisă pentru oamenii de rând de la statul pe care îl susținem cu bani și voturi. Doi ani în urmă, încercam să luăm informația în cel mai direct sens. Totuși nu cel mai deștept. Astă-seară am fost la Filarmonica din Berlin și ascultam frumusețe. Doi ani în urmă, dădeam refresh la pagina de Internet și nu era nimic, în același timp tinerii erau fugăriți și bătuți cu picioarele chiar în centrul orașului. *** Revoltele au partea lor frumoasă. Acum sunt în Germania. Vorbesc și ascult despre New Media (de altfel, ceea ce se ști[...]

    Citește mai departe