Dragoste, pace și empatie

Îmi place să mă uit la reportajele făcute de Paști despre cum petrec moldovenii plecați peste hotare această sărbătoare. Este tare frumos să vezi cum timp de câteva zile moldovenii se unesc, vorbesc frumos unii cu alții, își amintesc de vechi tradiții, devin o comunitate și îi fascinează pe alții prin unitatea și datinile lor.

Toate aceste lucruri devin și mai duioase când există o mică biserică în vreun orășel din Italia, ori vreun preot ortodox în Spania. Unii merg sute de kilometri doar ca să ajungă la acea biserică.

Atunci când ești undeva departe te identifici tot mai mult cu poporul, ți-i dragă chiar și atunci când auzi vreun „blea” în aeroport. Atunci când ești printre străini, este bine să ai un loc unde știi că în fiecare vineri, sâmbătă sau duminică se adună ai tăi.

De aceea eu chiar nu înțeleg de ce în condițiile în care sunt atâția moldoveni plecați peste hotare, sunt deja biserici și preoți ortodocși care oficiază slujbe prin lume, eu nu înțeleg de ce noi trebuie să ieșim cu icoane, cruci și să nu le dăm voie altora să se bucure de libertate.

Eu sunt foarte tolerantă, iubesc oamenii și, cred că sunt, sau, cel puțin, încerc foarte mult să fiu empatică. Dar cred că astea sunt influențele lui Kurt Cobain din adolescență care ne spunea „love, peace, empathy”, mai degrabă decât învățăturile ortodoxe care ne învață cum să îi fugărim și să îi umilim pe alții.

*Pauză muzicală:

httpv://www.youtube.com/watch?v=r4p8qxGbpOk

Lasă un comentariu