Banii altora

Nu îmi place să număr banii altora, cam mi-i totuna cum lumea îi face, nu le număr vacanțele, mărimea casei, afacerile soțiilor (amantelor) și toate astea. Eu din adolescență l-am ascultat pe Thompson, care spunea că “Într-o societate blocată, unde toată lumea este vinovată, singura crimă este sa te lași prins. Într-un univers al hoților, singurul păcat definitiv este prostia ”.

După cum spuneam, eu nu număr banii altora, până când nu realizez că într-o măsură mai mare sau mai mică contribui la bunăstarea altora. Eu sunt foarte fericită să contribui la bunăstarea altora, atâta timp cât această contribuție este argumentată. Era un film mediocru despre niște tipi care au hotărât să fure câte un cent (sau 10, sau un dolar) și niciun om nu va observa asta, în schimb „hoții” vor câștiga milioane. Noi tot nu observăm.

Presa scrie despre „duelul politic”, despre „destrămarea Alianței” și „războaie economice”. Mi-e totuna de Alianță, e absolut firesc să se formeze Alianțe, să se destrame, să vină opoziția la putere, dar mai ales să apară o grămadă de mizerie în declarații.

Nimeni însă nu scrie că de fapt e război dintre monopol și oamenii simpli, care trebuie să plătească sume exagerat de mari, din cauză că alții au ambiții prea mari.

Iar cetățenii… cetățenii, în discuțiile la o bere, iau partea unuia sau altuia, caută să argumenteze care are dreptate.

Ultima mea vizită la medic a rezultat într-o listă de medicamente care au făcut un bon de plată de aproape 700 de lei. Despre mafia medicamentelor s-a scris, apoi picăturile Otilin s-au ieftinit cu trei lei, apoi nu s-a mai scris. Chiar și în țările vecine, lista mea de medicamente trebuia să fie de cel puțin două ori mai ieftină.

Corect, se întâmplă oriunde, adică monopolurile care duc la prețuri exagerate. Totuși, aici, acasă, unii au ambiții europene de corupție, la salarii cam moldovenești. Și ca să fie liniște, fiecare își cumpără câte o televiziune.

Presupun că oamenii care trăiesc pe banii americanilor, englezilor, suedezilor, altor instituții internaționale, inclusiv eu, simt mai puțin povara monopolurilor. Și totuși, aș vrea o vacanță în plus decât să plătesc prea mult pentru medicamente, carne, telefon și toate alea care ei le împart.

Lasă un comentariu