Arhivă după lună:septembrie 2011

  • -          Shhhh, liniște! Trebuie s-o întrebăm dacă i-o dat sau nu i-o dat! Eiiiii, d’apoi nu poate să râdă, să arate că se bucură? Cum așa să nu te bucuri? Oooof, de-am trece mai repede. Vorbeau niște femei în fața Consulatulului Polonez. -          Dar dacă nu îți dă viza, pierzi 60 de euro? -          Oooof, de ne-ar da-o mai repede. Erau de toate vârstele, mai tinerele, mai trecute de prima tinerețe, văzusem că cele de lângă mine erau născute în ’86 și ’61. Ajunge rândul la ele. Prima chiuie când coboară scările, alta răsuflă ușurat și cu lumină în ochi mulțumește Domnului, cea de-a treia își face semnul crucii. Cineva întreabă ironic: -          Dar ce le face acolo? Cea mai în vârstă din ele stă emoționată în fața mea, se tot clatină de pe un picior pe altul. Le-au dat la toate viză. Un grup de femei apte de muncă, pline de viață, dar totodată în căutarea unei vieți mai bune, vor pleca în Polonia sau poate chiar și mai departe să lucreze. M-a surprins frica [...]

    Citește mai departe
  • Pâine de pe jos, salamuri făcute din tot ce vrei, mai puțin carne, poate din șobolani, dar poate doar din rahat de șobolani, brânză cu gândaci, cheesecake de la Numărul 1 cu mucegai, croasant de la Creme de la Creme cu păr (înlocuit nonșalant cu altul, fără scuze, carduri de reduceri, cafea din partea casei), lapte din lapte praf, termene de expirare șterse și scrise altele deasupra (puteți continua lista nesimțirilor). Toate astea se întâmplă. Nu contează ce venit ai, din ce pătură socială faci parte, există întotdeauna probabilitatea să mănânci produse expirate, cu ingrediente de proveniență dubioasă. Poți să fii călcat la zebră, pentru că trecerile de pietoni nu au nicio importanță (de altfel, BMW-urile întrec pe oricine la dobitocie), trebuie să te întorci pe-o parte, dar și să fii destul de subțire, ca să treci pe lângă mașina unui Adik parcată pe strada București drept în perete. Toate astea se întâmplă. Se întâmplă cu oricine. Poți lua hepatită de la spitale, poți fi diagn[...]

    Citește mai departe
  • Eu nu pricep în atacuri raider. Raider e cuvânt de anii ’90. Presa m-a încurcat. Presa tot e în alianță. Noroc de bloggeri care au dat cifre, au zis clar cum s-a întâmplat, de ce asta e tare rău și, cel mai important, au desenat ca să înțeleagă toată lumea. Eu presupun că totul s-a întâmplat ca în filmulețul de mai jos, doar că acolo totul se termină cu bine. Dar asta e în filme. Noi tot vrem să se termine cu bine, de aceea s-a creat evenimentul pe Facebook de aniversare a atacurilor raider. Noi știm cum asta se întâmplă: apare un subiect, lumea e indignată, trece timpul, se ridică tarifele, sau apar noi articole de opinie despre identitate națională și se îngroapă orice urmă a atacurilor raider. Dacă totuși apar știri, ele sunt puse mai aproape de meteo. Evenimentul are loc pe 30 septembrie, iar creatorii acestuia intenționează să solicite procurorului general detalii despre intensitatea cu care muncește și rezultatele anchetei (dacă tot a declarat că își face treaba foarte b[...]

    Citește mai departe
  • Oh, Freddie. Toată copilăria îl ascultam, și nu prea înțelegeam de ce are pantaloni albi mulați, de ce se machiază și ce era cu toată extravaganța lui. Cel mai mare șoc a fost însă când am aflat că murise, mai ales că murise de ceva timp. Nu țin minte cum am aflat asta. După o vreme m-am resemnat. Am aflat că măcar un membru al formațiilor care ascultam murise de ceva timp. Apoi Mariana mi-a spus că de fapt „Queen” înseamnă regină. Eu învățam la Asachi pe-atunci, nu știam așa detalii. Au fost discuri de vinil, casete și CD-uri. Mie îmi plac discurile, casetele și CD-urile pentru că ții minte ordinea la fiecare cântec, dar mai ales unde începe a sări acul. Au urmat sutele de cântece de Queen downloadate, unele nici până azi nu le-am ascultat. Mi-i dor de discuri. Era un disc cu toți patru pe copertă, cu Somebody to Love, cu Another One Bites the Dust și altele. Al doilea disc era cu Montserrat Caballe. Țineam minte doar La Japonaise. Și că Freddie era tare frumușel pe copert[...]

    Citește mai departe
  • Умное лицо - это еще не признак ума господа. Все глупости на земле делаются именно с этим выражением лица. Улыбайтесь, господа, улыбайтесь. Spunea baronul Munchausen. *** Eu mă bucur că am lipsit la sfârșitul lunii august. Prea multe emoții în jur. Prea mulți oameni serioși. Mă depășește seriozitatea. *** Pe mine mă depășește patriotismul, mă depășește dragostea de țară, în ultima vreme mă preocupă tot mai mult atașamentul față de comunitate. În spatele patriotismului te ascunzi și spui că îți plac dealurile, griveii și păsările, prispa casei, fumul ieșind din hogeag, copilăria sau mâncarea. Comunitatea e altfel, comunitatea te învață să respecți și să iubești oamenii; să poți lucra mai mult și mai cu drag, pentru a-ți fi bine ție și a-i fi bine altuia. *** Îmi plac oamenii relaxați. Ca baronul. Ăia care pot să schimbe ora și să plece pe Lună. Cei pentru care o dată în calendar nimic nu înseamnă, pentru că ei pot să sărbătorească oricând. Îmi plac oamenii care pot să [...]

    Citește mai departe