Despre scuipat și rahat

Când în prag de Ziua Independenței, am zis ce cred, a tunat lumea și a zis: Nu scuipa în farfuria din care mănânci! De aceea eu nu o să scriu de Ziua Orașului ce cred, mai ales că totuși nu este Ziua Primăriei.

O să vorbim despre complexul de a nu scuipa în farfuria din care mâncăm.

“Nu scuipa în farfuria din care mănânci!”, ne zic chiar din școală.

Dar dacă mănânci rahat? Se mai poate întâmpla. Îl înghiți sau îl scuipi? Fraza nu scuipa în farfuria din care mănânci de fapt te îndeamnă la kitsch. Kitschul era definit de Kundera ca negarea absolută a rahatului. El scrie tare bine despre rahat și kitsch. Le leagă de totalitarism. Zice că modelul communist de kitsch este ceremonia numită Ziua Muncii. Noi avem și altele, se schimbă partidele, se schimbă zilele.

A nu scuipa în farfuria din care mănânci te face să accepți lucrurile așa cum sunt. Tot Kundera zicea că un adevărat oponent al kitsch-ului totalitarist este persoana care pune întrebări.

A nu scuipa mai înseamnă și renunțarea și la autocritică.

Vreți kitsch, vreți totalitarism și limitare, viață simplă și răspunsuri de-a gata, ascundeți-vă după fraze limitate, nu puneți întrebări, nu faceți constatări.

Dacă spui că orașul este plin de kitsch, sistemul din primărie plin de rahat, nu înseamnă că scuipi, înseamnă că treci de etapa de negare și poți merge înainte.

Aș mai scrie despre primarii care aleargă după idealuri de reîntregire a neamului, în timp ce noi căutăm clădiri istorice să le arătăm străinilor, aș mai scrie despre drumuri, transport și construcții neautorizate, dar cam e sărbătoare. Și, pe de altă parte, nu vreau să par că am interese meschine, în timp ce alții umblă după scopuri mărețe.

Deși, cui îi pasă azi de oraș, când lumea discută cum Filat a renunțat la kitsch-ul din Alianță.

 

Lasă un comentariu