În 2011

Când stai răcită acasă cu ceai, muzică, filme și cărți, este timpul de a-ți aminti ce-ai făcut în 2011. Tot așa cum anul trecut am scris despre 2010.

–          Am reușit să mă țin mai mult de un an la un loc de muncă. Drept că este primul, oricum nu credeam că așa de mult pot lucra într-un singur loc.

 

–          Am ajuns Program Officer, ceea ce, scriam eu ironic, vroiam să mă fac de mic copil.

 

–          Am acceptat în sfârșit eticheta de blogger, din simplul motiv că trebuie ceva de scris pe burtieră la TV, iar job-ul meu nu are nicio legătură cu blog-ul meu.

 

–          M-am dus la televiziuni și am vorbit despre toate și despre toți și m-am gândit ce e de straniu să te cheme la emisiuni doar pentru că ai un blog.

 

–          L-am întâlnit pe Biden, vice-președintele SUA, literalmente l-am întâlnit, în scuar.

 

–          Am fost la conferință dedicată bloggerilor organizată de Ministerul Afacerilor Externe al Germaniei. Am văzut ce fac bloggerii din toată lumea. Am întâlnit un indonezian de vreo 50 de ani cu peste 100 de mii de followeri pe Twitter, am aflat că în Thailanda oamenii se arestează pentru un singur Like. Am vorbit despre ce vor face germanii cu legislația despre online și cum își bat joc bloggerii lor de politicieni.

 

–          Am fost în Polonia. Am văzut și am vorbit cu primari vizionari. Ei există!

 

–            Am pierdut pariu și am câștigat un pariu de la Luchianiuc în Varșovia. Tot acolo m-am întâlnit cu premierul Vlad Filat, care probabil nu știe că întâlnirea aia a fost rezultatul unui pariu. Am aflat de ce Eugen a primit un Ipad și mare mi-a fost mirarea când l-am văzut cu un nou BlackBerry. Nebănuite sunt căile bloggerilor.

 

–          Am fost în București cu Iulia și Diana, am umblat prin oraș și ne-am văzut cu băieți cunoscuți pe Internet.

 

–          Am înțeles că nu trebuie de participat la evenimente, dacă crezi că nu ai ce căuta acolo. Și participi doar pentru că tu crezi că majoritatea nu au ce căuta acolo.

 

–          Am participat la TEDx Youth, dar poate nu a trebuit. Mersi oricum de feedback oamenilor cunoscuți și necunoscuți.

 

–          Am fost, cum i se zice, nominalizată la bloggerul anului de către Vipmagazin. Eu n-am vrut, iar fotografia din 2008 care mi-au pus-o este dovada acestui lucru.

 

–          Am mai fost la evenimente de tot felul, ceea ce l-a făcut pe Larry să zică: Vlada, Вы очень начитанная девушка cu arbore genealogic impecabil prin cumul generator de topicuri „intrebate”, unde dracu va bagati in mocirla plebeilor? (sper că nu s-a supăra că l-am citat) și atunci m-am mai liniștit.

 

–          Am trimis-o pe Mariana în Londra, așadar ea petrece deja al doilea Revelion printre induși. Prima dată în India, a doua oară în Anglia.

 

–          Tot el.

 

–          Am aflat că există lucruri incompatibile, așa că vă zic foarte serios că dacă sunt alegeri anticipate, mergeți la vot, frigăruii – după asta.

 

–          Am mers cu mașina cu Ghimpu și am aflat că Voronin știe că eu exist!

 

–           Am depus documentele pentru cetățenie română. Stau și aștept. De aia că eu tare vreau în Islanda, că româncă și-așa sunt.

 

–          L-am cunoscut pe Iurie Belegurschi, care a confirmat dorința mea veche de a ajunge în Islanda. Puneți like să aibă 2000 până la Revelion.

 

–          Am pus două ștampile de vot pe-un buletin, pentru că amândoi candidați erau hoți. Apoi am aflat că unul era mai hoț ca celălalt și mi-a părut oleacă rău.

 

–          Am crezut că putem salva clădirile istorice din Chișinău. N-am ascultat de bloggerii mai mari când au zis că nu este vreo șansă. Acum știu că nu mai putem face nimic.

 

–          Am luat Kindle și am scos vreo 10 torente cu numele: 1001 sau 10001 books you have to read before you die. Nu scoateți atâtea. Citiți.

 

–          A, da, Viorel în sfârșit s-a îndrăgostit și scrie peste tot despre asta. Chiar și în spotul lui Filat sunt transmise mesaje ascunse. Dar eu aproape că-s mândră de dânsu.

 

–           Am văzut oameni de tot felul și m-am bucurat că eu sunt așa cum sunt.

 

* Și cum zicea Cranberries, All my life/ Is changing every day/ In every possible way…

httpv://www.youtube.com/watch?v=Yam5uK6e-bQ

Lasă un comentariu