Arhivă după an:2012

  • Eu simt că perioada în care ne speriau cu deportările, pe de o parte, şi cu unirea cu România fascistă, pe de altă parte, a trecut. Vine o vreme în care vom alege politicienii după alte criterii. După care ne pare mai frumos. Iar asta înseamnă cum fiecare din ei vorbeşte cu noi, nu către noi. Comunicarea nu înseamnă Internet, evident, dar este amuzant să ne uităm puţin peste paginile pe Facebook ale politicienilor moldoveni. De uitat peste restul e prea obositor şi de comentat, ar costa. 1. Mihai Ghimpu Are 5000 de prieteni si cam 1500 de subscriberi. Ca şi toate paginile de FB puţine şanse să fie administrată chiar de Mihai Ghimpu, deunăzi, pagina părea administrată de un etern melancolic în căutare de şanse. Fiind sâmbătă seara postările erau scrise chiar poate după două-trei pahare de vin. De exemplu: La cat de important este pentru noi ziua de azi, ziua de maine si daca inteleg moldovenii acest lucru. Maine e duminica si odata ce e duminica face sa ne intrebam. [...]

    Citește mai departe
  • Eu ţin minte când eram în rând la arhivă şi o doamnă venise cu o faţă pierdută şi zise: -          Ia hochu rumynskoe grajdanstvo, 4to mne nado delati! Ani de-a rândul m-am uitat cum reprezentanţi bravi ai moldovenismului luau cetăţenia română, dar eu stăteam în rânduri la viză. *** Am certificat de naştere românesc şi nu o să fiu ipocrită să povestesc că e pentru a restabili adevărul istoric. Identitatea e în minte şi în inimă; în ce asculţi, ce citeşti, cum pielea se face de găină când asculţi pe Enescu sau pe Porumbescu, în sentimentul că eşti acasă, chiar şi peste graniţă şi bucuria când vreun român mai ia un premiu la Cannes. O să îmi fac paşaport românesc pentru a putea călători liber în lume. *** Orice paşaport înseamnă drepturi şi obligaţii. Votul este iraţional, aşa că nu merită aici de început istoria de ce votăm, cum votăm, cum alegem şi ce facem după asta. Iar în majoritatea statelor oamenii sunt nemulţumiţi de politicienii lor şi de obicei nu au pentru ci[...]

    Citește mai departe
  • Pentru a citi ascultaţi asta. Am luat o hotărâre istorică să nu mai cumpăr magnete. Toţi pot asta. Eu am să scriu pe unde am fost, să nu uit. *** Între deadline-uri, nu plănuieşti ce să vizitezi şi încotro să o apuci de la staţie. Am ajuns în oraş pe la 12 ziua. Şi cum eu nu prea merg la biserică, dar tare multă muzică ascult, m-am dus la catedrale şi am lăsat muzeul Beatles pe altă dată. Catedrala anglicană din Liverpool e cea mai mare din UK, a treia din Europa şi a cincea din lume. Şi da, e enormă. Nenea de la intrare, bătrân, cu ochelari şi cu un fel de robă ne-a întrebat, unde e asta Moldova, că săptămâna trecută a mai venit cineva şi a zis că e din Moldova şi prima dată a auzit despre această ţară (Dacă acel cineva îmi citeşte cumva blog-ul, zi!). I-am arătat pe hartă. Ne-a povestit că construcţia catedralei a începută în 1904  şi a fost terminată prin '78. Liverpool-ul era un bogat port şi oamenii de afaceri au donat bani pentru construcţie. Azi este nevoie de 40,000 de[...]

    Citește mai departe
  • * Text scris la comandă. Mama mi-a dat link-ul cu plângerea şi a zis dacă vrea să scriu. Eu am vrut. * Pentru a citi, ascultăm asta   Eu am mai scris despre Fete de la Musique. E un eveniment, ce are loc la fiecare început de vară, într-un loc pitoresc (la vreo 30 de kilometri de Chişinău), unde bei un vin bun, mănânci plăcinte, vorbeşti cu oameni frumoşi, asculţi muzică live şi dansezi prin iarbă sub lumina stelelor. Mergi printre copaci până la stejarul bătrân de câteva sute de ani, asculţi muzică cântată la tot felul de instrumente ale căror denumire nu le ştiu, şi mănânci cele mai gustoase plăcinte cu brânză şi verdeaţă din lume, făcute de soţia pădurarului. (Aici mai multe detalii) Sună foarte idilic. Aşa şi este! Fără publicitate, fără a fi sub patronajul cuiva. Oamenii aduc mâncare, aduc vin, se împart, stau pe păturele şi ascultă muzică de tot felul. De la Trigon si Transbalcanica până la....Și toți vin de bună voie, fără sponsori, primărie etc. Suprinsă am fost să aflu că [...]

    Citește mai departe
  • * Pentru a citi, ascultaţi asta.  Ţările mici au micile lor momente de glorie, de băgat în seamă peste graniţele ţării. Deseori, acestea nu sunt cele mai frumoase momente. Azerbaijan a rupt totul cu „Ty kto takoi, davai dosvidania”, noi avem profesorul de geografie de la Bălţi. 328,971 de vizualizări pe Youtube în cinci zile. 7,276 de comentarii, iar cât eu scriu asta, tot mai apare câte unul. Comentariile sunt de tot felul, despre cum ruşii au ajutat Bălţiul să se dezvolte, despre cum ruşii sunt toleranţi, chiar dacă ne numesc “moldovaşca”, despre cum l-am bate sau ucide pe profesor. *** În grupa mea învaţă cinci britanici, dintre care doi part-time, restul – vreo 27 suntem din toate colţurile lumii. Împart bucătăria cu alţi şapte oameni, dintre care nici un britanic, dar patru chinezi. În campus există magazin numai cu mâncare pentru asiatici. Iar conducerea universităţii, a promis că în curând va deschide restaurante cu specific naţional. Nu se simte că This is England c[...]

    Citește mai departe
  • În toată lumea sunt probleme cu media. Nu suntem chiar cei mai necăjiţi. Până şi BBC-ul are păcatele lui, unele mai recente, altele din istorie, bunăoară politica lor editorială legată de Irlanda de Nord în anii '80. Italia are televiziunile pline de senzaţional ale lui Berlusconi, iar Ungaria are o lege dubioasă şi cam nedemocratică a presei. Există şi cazuri mai fericite, germanii cred că media lor este corectă şi imparţială. Presa trebuie să aducă profit, ca orice corporaţie. The Sun-ul lui Murdoch cu nonşalanţă a tot trecut de la laburişti la conservatori, şi înapoi, iar unele victorii ale vreunui partid, chiar şi le asumă. În ciuda faptului că peste tot în lume e rău, eu totuşi cred într-o presă mai bună. De ce? Pentru că există valori, există consecvenţă, există reputaţie care trebuie menţinută şi există demnitate. Cuvinte cam grele, cam serioase, dar uneori mai importante decât profit. Uneori. Rar. În statele mari, este mai simplu să nu îţi pese de valori, de demnitate şi [...]

    Citește mai departe
  • Ce ar zice Ştefan cel Mare dacă ar afla că statul în care doi ani am fost un cetăţean model, am plătit impozite, am respectat toate regulile, am păstrat optimismul (e şi asta un efort) şi am povestit altora despre cum vom ajunge o istorie de succes (un efort şi mai mare), acest stat vrea să mă ţină departe de casă? Ministrul transporturilor a zis că istoria cu low cost-urile s-a terminat, nu văd să fie tare trist. Numai 400 de dolari mi-au trebuit să iau bilet de avion să ajung de aceste sărbători acasă. Toţi colegii mei ajung cu 100 de euro, dus-întors, chiar cu câteva zile înainte de zbor. Alţii de la alt capăt de lume ajung cu 1000 de dolari. Nu, eu pentru patru ore, am de plătit 400. Şi asta e cel mai ieftin, cu date deloc convenabile, adică nu chiar sărbători până la capăt. M-am săturat să tot merg la Bucureşti să ajung undeva în vacanţă, m-am săturat să planific vacanţele cu un an înainte. M-am săturat. Eu n-am rude care lucrează peste hotare, dar ei cred că sunt şi m[...]

    Citește mai departe
  • Când merg prin lume, ca orice turist, mă fotografiez lângă clădirile frumoase şi cunoscute ale oraşelor. Uneori mai încerc să le ţin pe palme, dar încă nu îmi reuşeşte această şmecherie fotografică populară în ţara noastră. *** Orice persoană care are măcar o mică putere de a schimba ceva, ştie câteva lucruri elementare: Nu poţi fi bun la toate. Unii sunt buni inovatori, alţii sunt buni la a recunoaşte şi promova inovatorii, unii sunt buni organizatori şi tot aşa. Trebuie să înţelegi la ce eşti bun, să îţi faci lucrul bine, dar cel mai important, să nu îi încurci pe alţii să şi-l facă. Este firesc, chiar recomandabil, să angajezi oameni mai deştepţi ca tine, pentru că, vezi punctul 1, nu poţi fi bun la toate. De fapt, punctul unu şi doi combinate, dar contează echipa, nu poţi face nimic singur. Nu contează cât de mult lucrezi şi că există o mână de oameni care ştiu acest lucru, dacă nu se văd rezultate, mai mult ca atât doar acţiuni care enervează şi aduc la disperare,[...]

    Citește mai departe
  • Această postare nu are cum să aducă like-uri, nu e despre micul Istanbul (deși în curand și asta), nu este despre Alians, despre acuzaţiile către Plahotniuc, despre cât de rău e de trăit în Moldova sau cum trebuie policlinici pentru oamenii de vârsta a patra, pentru că Viorel nu poate sta normal în rând. Nu, această postare e despre un simplu om. Nouă luni în închisoare e mult. Prea mult. Nouă luni în închisoare când ai doar 18 ani e prea dur. Mult prea dur. Nouă luni în închisoare în Tiraspol? Inimaginabil! Alexandru este acuzat de terorism, mai multe detalii aici. Unii zic că în liceul „Lucian Blaga”, deja unicul liceu roman de la Tiraspol, mai mereu autorităţile transnistrene văd teroriști. În patru pagini de căutare pe Google „Alexandru Bejan”, am dat de vreo şapte rezultate relevante, dintre care ziarul „Adevărul”, „Jurnal de Chişinău” și o stire la Publika. Ziarul „Adevărul” fiind unicul care a scris cu regularitate despre acest caz. Cam atât. De-acolo aflăm că premierul[...]

    Citește mai departe
  • Vreo câţiva ani în urmă, mă plimbam în unul din cele mai frumoase oraşe de pe Planetă, prin Viena. Într-o cămeruţă dintr-o ogradă mică exersase (sau cântase) cândva Mozart. M-am uitat în jur la geamuri, la copaci, la arhitectură, la balcoanele cu ornamente, am ieşit din ogradă am mers câţiva paşi pe stradă, era unul din acele momente când sufletul se umple de frumuseţe şi e aproape să explodeze, dar apoi te linişteşti şi savurezi. Atunci mi-am zis: -          Dacă mă năşteam în atâta frumuseţe şi cultură, eram cu certitudine demult o faimoasă scriitoare sau artistă. Eram mulţumită de mine, pentru că hotărâsem că soarta a făcut să mă nasc într-o ţară în care să am şanse, dar puţine. Tare puţine. Desigur, asta a durat câteva secunde, pentru că eu am mai citit şi mai gândesc. La alţii asta durează o viaţă. Nu, eu nu sunt o artistă faimoasă sau un om de ştiinţă care va schimba istoria, pentru că m-am născut în Moldova, ci pentru că mi-i lene şi nu am talent. Dar este mult mai simp[...]

    Citește mai departe