De trei ori Filat

Introducere

Merg la offline-uri ca să cunosc oamenii. Să mă uit cum țin mâinile, cum vorbesc, cum fug de răspunsuri, cum se uită în ochii interlocutorului și cum îmi strâng mâna. Despre de ce mă duc la offline-uri și scriu pe blog, în curând.

De trei ori Filat

Am fost la toate trei offline-uri cu Vlad Filat. Prima postare – într-un moment de rușine de propriu-mi talent scriitoricesc, dar și de comentariile de tot felul care au urmat, a fost ștearsă. Așa cum mulți se rușinează de scrierile din tinerețe, am și eu momentele mele cu postările de trei ani în urmă. (Am căutat în trash și spam să o restabilesc, dar nu o mai găsesc)

La primul offline, în calitatea sa de lider al PLDM-ului, cu zvonuri de proiect al lui Tkaciuk (toți la început sunt proiectul lui Tkaciuk în mintea noastră), articole legate de contrabandă și o mulțime de zvonuri negative, Filat a întrunit toate așteptările mele (iertată-mi fie aroganța, știu sincer că sună așa, dar asta e). Așezat departe de vorbitori, cu un aer plin de superioritate și aroganță, eu simțeam că Filat e undeva acolo sus și se uită la mine, fiind dizolvată într-o masă anonimă, de care-i este indiferent.

La al doilea offline, pe vremea AIE – 1, premierul era mai aproape de oameni, dar tot cam departe. Ne promitea și bilete ieftine, dar și alegeri anticipate. Filat vorbea foarte multe despre ce urmează să facă și despre susținerea partenerilor noștri europeni. Aici citiți postarea. 

Cum puterea schimbă

Puterea corupe, ar tuna unii. Puterea corupe pe cei cărora le cade din pod puterea, cei care luptă pentru ea – se lasă schimbați, dar mai dificil. La ultimul offline, premierul era mai aproape de oameni, mai relaxat, ca un prim-ministru al tuturor, dar nu un lider autoritar de partid.

Cel mai important a fost înlocuirea sintagmei de urmează să cu trebuie să comunicăm ce am făcut, și partenerii noștri europeni cu noi. Pentru că am scris mai târziu, alții au scris pe puncte despre offline, citiți aici mai multe.

Oamenii gânditori din țară realizează că premierul este unul din acei puțini politicieni care lucrează (ca să nu mă faceți părtinitoare, o să zic că altul e Chirtoacă), problema rămâne a fi comunicarea acestor rezultate.

Premierul mai vrea un partid construit pe principiile partidelor din Europa, dincolo de faptul că recunoaște relațiile foarte bune pe care le are cu Vladimir Putin. Un partid care să comunice mereu cu alegătorii, mereu pregătit de alegeri (pentru că asta pot partidele funcționale) și în care să existe o ierarhie bazată pe meritocrație. Eu voi urmări construcția acestui partid și sper că tinerii nu vor fi buni doar la împărțit fluturași înainte de campanie.

Anturaj

Dincolo de prestația oamenilor, eu mă uit ce persoane îi înconjoară. Delegarea responsabilității, cooperarea și alegerea persoanelor de încredere înseamnă tare mult. Mie îmi plac oamenii care îi întâlnesc la etajul cinci al Guvernului. De 7 martie, presupun că acei oameni, au sfătuit premierul să dea buchete de flori fetelor cu blog. Mai era și un mic cadou, dar nu Ipad. Comentatorii anonimi vor zice multe despre asta, dar eu nu o să citesc.

Încheiere

E captivant să urmărești cum oamenii se schimbă într-un așa timp scurt. Cred că aș vrea să scriu un feature în stilul New Yorker, de nouă pagini despre premier. Dar astfel de articole se scriu mai în preajma alegerilor, când politicianul are șanse să piardă puterea, dar mai ales legitimitatea sau când reușește performanțe mai bune decât precedentele.

Lasă un comentariu