Coștireața de la Guvern

John Onoje a învățat limba română, dar oricât de bine nu ar ști-o, nu ar înțelege toate nuanțele cuvântului “pizdeț”. Pizdeț este acum în fața Guvernului.

Piața Marii Adunări Naționale nu e una dintre cele mai frumoase, avem o clădire a Guvernului extrem de urâtă, dar de parcă nu era de-ajuns, acum, au fost instalate corturi și“rascladuște”. Putem admira cum unii mănâncă dulceață din borcănaș, stând la soare pe scăunel  și cum stau întinse păturile afară. Un fel de reality show, de Big Brother, doar că mai special.

***

Pe John l-am remarcat vreo 2 ani în urmă când mă jucam de-a jurnalistul. El vindea ziare în Piața Centrală. Cu colegul meu, Victor, tot încercam să îi aflăm istoria vieții. Apoi a fost scandalul cu pașapoartele pentru refugiați. Am umblat pe la Biroul pentru Migrație și Azil să aflăm istoriile de viață ale refugiaților.

John era un cetățean bun, cu un loc de muncă  și un exemplu pentru cei care trăiesc de generații în Moldova și nu pot învăța o vorbă în română.

***

Nu știu cum, când, de ce, dar John dintr-un om născut în Sierra Leone a ajuns un moldovean exemplar – cu viziuni politice care pot duce doar la conflicte și cu ideea că statul trebuie să facă totul pentru el, culmea, să îi dea un apartament.

“O insensibilă”, ar zice lumea.  Într-o vreme mă certam cu cei care ziceau că oamenii din PMAN trebuie scoși cu forța de-acolo. După încă ceva vreme, am încetat să o fac pe altruista și am început să mă gândesc la un stat în care toți oamenii ar lucra eficient.

***

În alte țări, oamenii cu corturile instalate în fața instituțiilor statului protestează împotriva războaielor, sunt pentru pace, pentru oameni mai buni, ai noștri vor apartament.

***

În  curând, vor mai apărea protestatari. Cu toții vor apartamente fără să lucreze, după ce îl vor primi se vor întoarce pentru bani de comunale. În curând, vor aduce și găini și capre, că doar cu toții suntem gospodari chiar dacă nu ne place să lucrăm. O coștireață în fața Guvernului.

***

Eu nu cred în generalizări, dar totuși nu suntem chiar cei mai harnici oameni de pe Planetă, în schimb avem o părere foarte bună despre noi. Trăim în mizerie, iar când ne uităm la istorii șocante despre deszăpezire sau construcția drumurilor în Japonia , ne minunăm și apoi zicem: ar fi bine să fie și la noi așa ceva. Dar toate astea să fie ca un dar de la Dumnezeu, nu să lucrăm pentru ele.

  • Fotografie de la Igor Moșneaga. 

Lasă un comentariu