Arhivă după lună:mai 2012

  • Despre farfurii. Când eram copilă, la mesele copioase cu toate neamurile adunate în jur, urmăream cum se schimbă farfuriile cu mâncare. Gospodina casei se ridica și strângea farfuriile. Într-o farfurie se adunau toate resturile, apoi se punea una peste alta și deasupra o duzină de tacâmuri. Porăia gospodina la bucătărie. Deseori sarmalele încă erau pe foc și trebuia să le verifice. Imediat celorlalte femei le sclipeau ochii, se săreau ca arse și porneau a strânge haotic farfurii. -          Nu, nu, nu, lăsați că strâng eu singurică. -          Nu, nu, nu, îs așa de multe. Cum să te lăsăm așa? O mulțime de fraze cu voce dulceagă, nu întotdeauna sincere, erau aruncate. Se vorbea de ce trebuie de ajutat și de ce nu, dar hai poate da, dar hai poate nu. Asta se repeta mereu. Eu căscam ochii și urmăream cu deosebit interes. Deși reacția trebuia să fie alta: trebuia să mă ridic și să încep a strânge farfurii. Ceea ce și făceam, acasă, la bunica și când vedeam că nu există o duzină de[...]

    Citește mai departe
  • Cam doi ani în urmă, scriam despre Moldova 1. Citiți aici articolul. Începea cam așa: Uneori e mai simplu şi mai ieftin să demolezi o casă, să o faci din nou, decât să o repari de câteva ori pe an şi apoi iar de câteva ori în următorul an. *** Cu toate ce se întâmplă și urmează să se întâmple, totuși în acești doi ani, eu am început să privesc buletinul de știri de la Moldova 1. Mie-mi place Dorina și cum ea îmi povestește noutățile. Nu vedeam accidente, cadavre, sânge, țâțe sau cățelușul Zosia și de multe ori vedeam toate trei surse. Evenimentele importante erau prezentate bine, corect și profesionist. Desigur, am auzit și știri despre venirea extratereștrilor. M-au cam speriat. Am mai ascultat ca informație de background la o știre din sport, un citat al unui mare gânditor povestit cam vreun minut, dar trecem peste asta. A fost o schimbare. Dar din inerție, în curând toate vor reveni la ceea ce-a fost cândva. *** Există oameni pentru care contează doar funcția care [...]

    Citește mai departe
  • *Pentru a citi, ascultați acest cântec. Avem o mulțime de locuri tare dragi, pline de amintiri frumoase, iar noi ne uităm absent  și resemnat cum sunt distruse de timp, de oameni, de corupție sau de sistem. Ne mulțumim cu afișarea pe Facebook a unei fotografii de prin Europa cu comentariul: ar fi bine să fie și la noi așa ceva. Scriem vreo două înjurături către diferiți politicieni și atât. Oare cum ar fi să nu ne mai epuizăm energia pe panglici, pe discuții sterile despre identitate, pe campanii despre România sau Rusia sau pe ura generată de legea anti-discriminare? Oare cum ar fi să fie organizate acțiuni în care să se implice mulți oameni, iar rezultatele să rămână? Nu, nu să se strângă gunoi sau să se împartă panglici. Ceva care să dureze decenii, să se vadă, să atragă. Să construim locuri în care Viorel să aibă ce filma sau Igor Cuciuc să își facă videoclip. Oare cum ar fi havuzul din Parcul Valea Morilor să nu mai fie distrus și urât, că de fapt la el vroiam să aj[...]

    Citește mai departe