Oameni și locuri dragi

*Pentru a citi, ascultați acest cântec.

Avem o mulțime de locuri tare dragi, pline de amintiri frumoase, iar noi ne uităm absent  și resemnat cum sunt distruse de timp, de oameni, de corupție sau de sistem.

Ne mulțumim cu afișarea pe Facebook a unei fotografii de prin Europa cu comentariul: ar fi bine să fie și la noi așa ceva. Scriem vreo două înjurături către diferiți politicieni și atât.

Oare cum ar fi să nu ne mai epuizăm energia pe panglici, pe discuții sterile despre identitate, pe campanii despre România sau Rusia sau pe ura generată de legea anti-discriminare?

Oare cum ar fi să fie organizate acțiuni în care să se implice mulți oameni, iar rezultatele să rămână? Nu, nu să se strângă gunoi sau să se împartă panglici. Ceva care să dureze decenii, să se vadă, să atragă. Să construim locuri în care Viorel să aibă ce filma sau Igor Cuciuc să își facă videoclip.

Oare cum ar fi havuzul din Parcul Valea Morilor să nu mai fie distrus și urât, că de fapt la el vroiam să ajung.

Toată lumea are amintiri la acel havuz. Chiar dacă stă așa ascuns și distrus. Unii se plimbă, alții citesc, fie admiră natura, fie ascultă broaștele sau se pupă pe-ntuneric când înfloresc salcâmii.

Cum ar fi un grup de oameni de afaceri să se adune la un prânz și să discute cum să contribuie la reamenajarea havuzului – să fie apă, culori, flori, ziua să fie copii și pensionari, seara – tineri și îndrăgostiți? Nu, ei nu trebuie să facă asta din altruism, ci trebuie să știe cum să își scoată investiția. Apoi, oamenii de afaceri să se întâlnească cu autoritățile locale și să își povestească ce se poate de făcut și fiecare cu ce contribuie. Funcționarii să nu se gândească ce împedimente să pună, câte autorizații imposibile să ceară și să se gândească ce-or avea ei din asta.

Nu, nici noi nu o să batem din palme și o să așteptăm, dar o să jertfim câte 3-4 Krusovice, puțin sushi și câteva pahare de vin și-o să contribuim la reconstrucție. Nu că sutele noastre de lei ar face vreo diferență, dar pentru ca toți să fie implicați (sună tare naiv, dar funcționează în toate țările europene) și atunci poate va dispare acest simț al distrugerii.

Specialiștii vor prezenta planurile lor de reamenajare, iar dacă ideile noastre nu vor fi bune, împrumutăm de la vecini. Să fie consultații publice, iar oamenii simpli să se dea cu părerea. Să participe.

Oare cum ar fi autoritățile locale să inițieze astfel de discuții, să se gândească cum să atragă lumea în acel colț de parc, cum să organizeze evenimente, iar vara să fie apă, verdeață, culori și poate uneori niște jazz?

Dacă unii oameni și-ar face lucrul, dacă alții ar avea inițiativă, dacă s-ar întâlni și ar discuta, dacă ar avea o gândire pe termen lung, dacă ar înțelege că frumusețea atrage, dacă ar ști că frumusețea poată să aducă bani, ar fi altfel.

P.S. Desigur, lângă havuz nu va fi nicio gheretă.

* Și aici, site-ul cu știri pozitive, ne arată cât de distrus este havuzul.

P.P.S. După apariția rubricii Cel mai urât oraș de pe Planetă, am mai făcut și categoria: Ar fi bine să fie și la noi așa ceva.

 

 

Lasă un comentariu