Cel mai verde oraș de pe Planetă

Am crescut cu mitul că orașul meu e cel mai verde oraș din lume. Așa mic, provincial, cu drumuri rele, case care se jerpelesc (frumos cuvânt, așa-i?), dar verde!

Am umblat prin lume, am comparat, și-am înțeles că orașul meu deloc nu este verde.

Avem un oraș jerpelit. De aceea, până una-alta, încă are nevoie de verdeață (nu de billboard-uri). Cum zicea Lloyd Wright: The physician can bury his mistakes, but the architect can only advise his client to plant vines.

Dragostea funcționarilor publici pentru spațiile verzi am remarcat-o față de parcul de pe strada Grenoble. De ceva ani, acolo tot se construiește și se construiește.  Cu fiecare bloc de locuit, spălătorie sau magazine ridicate în mijlocul parcului, se ridică și alte case, mai la periferie, mai particulare. True story.

***

Undeva pe strada Albișoara se distruge un parc pentru a se construi un bloc. Dar unde vor trăi oamenii, o să zică unii. În altă parte. To commute este un proces natural, nu ne-am născut toți să trăim în centru. Și nu trebuie să invadăm zona de confort a altora.

***

Cam așa arăta parcul cu copaci, deși deja încercuit de gherete:

Cam așa arăta astăzi:

 

Fotografie recentă:

Fotografii de la Diana Mocanu.

***

Istoria pe scurt. Copilașii se jucau în parc, mămicile tinere se plimbau cu cărucioare, bătrânii povesteau. Niște oameni au vrut să facă un bloc de locuit. 100 de cetățeni responsabili au protestat. Nimeni nu i-a băgat în seamă. Acei niște oameni au venit noaptea și au instalat gheretele, au blocat drumul și au început a lucra. Nu-s copaci, nu-s probleme, s-au gândit ei. Documentele de la Primărie sunt în ordine. Firește.

***

Locuitorii. Încă nu știu istorii de success în care cetățenii să învingă sistemul. Nu pentru că sistemul ar fi de neînvins, ci pentru că oamenii sunt leneși, dezorganizați și preocupați de probleme globale. Multe construcții neautorizate și mari greșeli ar fi fost evitate, dacă un grup de oameni nemulțumiți ar fi fost nemulțumiți până la capăt.

***

Mă tem că așa, cu trecerea timpului, m-oi trezi cu un bloc de 16 etaje fix lângă casa mea, iar eu nu voi putea sta cu picioarele în sus pe balcon să citesc cărți în liniște, iar pe balconul meu vor ajunge scuipături, coji de răsărită și Pampersuri.  Mama măsii!

P.S. Eu știu că este plictisitor deja să citiți despre oraș, dar nu este pentru like-uri, ci pentru că trebuie.

* Să revenim la tradiția cu cântece, ascultăm asta. 

Lasă un comentariu