Muzeul Leninilor

E tare trist să vezi monumentul lui Lenin, așa, bucățele, la Dondușeni. Trist e atunci când citești mai mult de o carte de istorie. Într-o zi, Consiliul a constatat că  nu mai are nevoie de monument. Puțin îmi pasă dacă are dreptate sau dacă n-are și când a fost momentul critic în care istoria și necesitățile poporului s-au schimbat, dar mai ales au fost conștientizate.

***

La începutul anilor ’90, monumentul lui Marx și Engels de Dubinovschi a fost vandalizat, apoi demontat, apoi ascuns de ochii lumii, apoi s-a evaporat. Așa, pur și simplu. Se zice că era un monument bun, și Dubinovschi era unul din cei mai buni sculptori.

***

Cred că nu sunt puțini cei care fotografiază toate monumentele lui Lenin. Sunt atât de diferite, atât de interesante și ciudate pe lângă toate bisericile din orășele și sate. E absolut evident anacronismul lor și faptul că trebuie demontate. Dar ca să nu supărăm pe nimeni, să nu le distrugem, să facem muzeul Leninilor! Serios.

***

Polonezii n-au dileme dacă rușii sau nemții au fost răi. Ambele națiuni au fost. În muzeele lor, nu prea îți dai seama când treci de la comuniști la fasciști și invers. Le afli istoria și dramele. Noi n-avem drame și istorii, noi distrugem tot, apoi începem a vorbi. Vorbe-n vânt.

***

O alee a Leninilor ar face dispariția lor din orașe mai puțin dureroasă pentru unii, în același timp, turiștii (știu că sunt puțini, dar măcar cei care vin) dornici de a afla istoria noastră sovietică ar mai face o plimbare. De ce să meargă toți străinii peste Nistru să simtă epoca sovietică când putem să facem asta aici?

***

Cum să scoți bani din dramă, ar zice unii! Pfff.

***

O alee cu Lenini, poezii despre Lenin, școlari care îl desenau pe Lenin, artiști moderni care tare vor să fie inspirați de Lenin, un Lenin surrealist, dar la urma urmei – Lenin din Elipili! Un colțișor aparte va fi dedicat intelectualilor reabilitați, dar care, la vremea lor, au scris poezii, ode, cântece dedicate marelui lider. Ei sunt printre noi, sunt aprigi anti-comuniști, iar eu vreau să îmi cunosc eroii. Vreau să mă împac cu trecutul. La intrare o cafenea cu niște vodka, terci, castraveți murați și alte chestii tipice tot n-ar strica.

***

Istoria atrage, oricare n-ar fi ea. Habar nu am cui ar trebui să aparțină această inițiativă. Dar cred că Primăria Chișinăului ar găsi teren pentru Lenini, a demonta niște gherete poate cu această ocazie, iar la făcut afaceri și bani, parcă se pricepe.

***

Tare nu ne duce capul să devenim atrăgători și să scoatem măcar ceva bani. Ne pricepem doar la prostituție de lux, contrabandă de țigări și instalarea gheretelor, uimitor toate aceste trei la un moment dat se leagă.

***

O’Henry avea istorioara „Koroli i kapusta”, un citat zicea cam așa: Видишь ли, в Анчурии президенты менялись чаще, чем погода. Поэтому приход очередного правителя к власти отмечали с наименьшими затратами. Экономный ритуал. Получалось забавно: меняли весьма существенную деталь, а смысл оставался всё тот же. Добрый вечер! Вы парикмахер? Надо побрить одного господина. Только он просил, чтобы никто ничего не знал. Конечно, конечно, а где господин? Прошу Вас! Проходите, я побрею. Проходите, проходите!

Mai bine se vede din film, aici, de la minutul cinci!

Dar fragmentul inspirat de aici. 

P.S. Evident trebuie să mai fie muzee ale lui Lenin prin lume, dar n-avem pretenții de a fi originali.

Lasă un comentariu