Arhivă după lună:octombrie 2012

  • Când merg prin lume, ca orice turist, mă fotografiez lângă clădirile frumoase şi cunoscute ale oraşelor. Uneori mai încerc să le ţin pe palme, dar încă nu îmi reuşeşte această şmecherie fotografică populară în ţara noastră. *** Orice persoană care are măcar o mică putere de a schimba ceva, ştie câteva lucruri elementare: Nu poţi fi bun la toate. Unii sunt buni inovatori, alţii sunt buni la a recunoaşte şi promova inovatorii, unii sunt buni organizatori şi tot aşa. Trebuie să înţelegi la ce eşti bun, să îţi faci lucrul bine, dar cel mai important, să nu îi încurci pe alţii să şi-l facă. Este firesc, chiar recomandabil, să angajezi oameni mai deştepţi ca tine, pentru că, vezi punctul 1, nu poţi fi bun la toate. De fapt, punctul unu şi doi combinate, dar contează echipa, nu poţi face nimic singur. Nu contează cât de mult lucrezi şi că există o mână de oameni care ştiu acest lucru, dacă nu se văd rezultate, mai mult ca atât doar acţiuni care enervează şi aduc la disperare,[...]

    Citește mai departe
  • Această postare nu are cum să aducă like-uri, nu e despre micul Istanbul (deși în curand și asta), nu este despre Alians, despre acuzaţiile către Plahotniuc, despre cât de rău e de trăit în Moldova sau cum trebuie policlinici pentru oamenii de vârsta a patra, pentru că Viorel nu poate sta normal în rând. Nu, această postare e despre un simplu om. Nouă luni în închisoare e mult. Prea mult. Nouă luni în închisoare când ai doar 18 ani e prea dur. Mult prea dur. Nouă luni în închisoare în Tiraspol? Inimaginabil! Alexandru este acuzat de terorism, mai multe detalii aici. Unii zic că în liceul „Lucian Blaga”, deja unicul liceu roman de la Tiraspol, mai mereu autorităţile transnistrene văd teroriști. În patru pagini de căutare pe Google „Alexandru Bejan”, am dat de vreo şapte rezultate relevante, dintre care ziarul „Adevărul”, „Jurnal de Chişinău” și o stire la Publika. Ziarul „Adevărul” fiind unicul care a scris cu regularitate despre acest caz. Cam atât. De-acolo aflăm că premierul[...]

    Citește mai departe
  • Vreo câţiva ani în urmă, mă plimbam în unul din cele mai frumoase oraşe de pe Planetă, prin Viena. Într-o cămeruţă dintr-o ogradă mică exersase (sau cântase) cândva Mozart. M-am uitat în jur la geamuri, la copaci, la arhitectură, la balcoanele cu ornamente, am ieşit din ogradă am mers câţiva paşi pe stradă, era unul din acele momente când sufletul se umple de frumuseţe şi e aproape să explodeze, dar apoi te linişteşti şi savurezi. Atunci mi-am zis: -          Dacă mă năşteam în atâta frumuseţe şi cultură, eram cu certitudine demult o faimoasă scriitoare sau artistă. Eram mulţumită de mine, pentru că hotărâsem că soarta a făcut să mă nasc într-o ţară în care să am şanse, dar puţine. Tare puţine. Desigur, asta a durat câteva secunde, pentru că eu am mai citit şi mai gândesc. La alţii asta durează o viaţă. Nu, eu nu sunt o artistă faimoasă sau un om de ştiinţă care va schimba istoria, pentru că m-am născut în Moldova, ci pentru că mi-i lene şi nu am talent. Dar este mult mai simp[...]

    Citește mai departe