Frustrarea de a fi moldovean

Vreo câţiva ani în urmă, mă plimbam în unul din cele mai frumoase oraşe de pe Planetă, prin Viena. Într-o cămeruţă dintr-o ogradă mică exersase (sau cântase) cândva Mozart. M-am uitat în jur la geamuri, la copaci, la arhitectură, la balcoanele cu ornamente, am ieşit din ogradă am mers câţiva paşi pe stradă, era unul din acele momente când sufletul se umple de frumuseţe şi e aproape să explodeze, dar apoi te linişteşti şi savurezi. Atunci mi-am zis:

–          Dacă mă năşteam în atâta frumuseţe şi cultură, eram cu certitudine demult o faimoasă scriitoare sau artistă.

Eram mulţumită de mine, pentru că hotărâsem că soarta a făcut să mă nasc într-o ţară în care să am şanse, dar puţine. Tare puţine. Desigur, asta a durat câteva secunde, pentru că eu am mai citit şi mai gândesc. La alţii asta durează o viaţă.

Nu, eu nu sunt o artistă faimoasă sau un om de ştiinţă care va schimba istoria, pentru că m-am născut în Moldova, ci pentru că mi-i lene şi nu am talent. Dar este mult mai simplu să dau vina pe ţară. Sună mai impunător şi eu mă simt mai bine.

***

Nu puţini sunt cei care se gândesc ce aveau să ajungă dacă se năşteau în alte ţări, ajungeau preşedinţi, directori, balerine, top-modele, cosmonauţi, mari scriitori, mari regizori sau toate visele lor de mici copii. Fireşte, locul unde te-ai născut îţi influenţează viaţa, la fel cum tare multe alte lucruri și fiecare alegere care o faci.

***

Am cumpărat cartea lui Pamuk despre Istanbul pentru că deschisesem arbitrar şi citisem că să fii nefericit înseamnă să te urăşti pe tine şi oraşul (despre oraşe şi melancolie scriu altă dată). Nu înţeleg cum atâţia oameni sunt nefericiţi din cauza ţării în care trăiesc. Statusurile pe Facebook se rotesc în jurul criticii moldovenilor şi tot ce e moldovenesc (şi da, eu tot am făcut asta, probabil, dar vreau să scap cumva, să mă opriţi, vă rog!), despre durerile de cap le dă ţara, cât de tare îi irită moldovenii și cât de tare le strică viaţa MAJORITATEA.

***

Majoritatea moldovenilor, majoritatea, toţi, masele! Mereu scriem despre mase, despre majoritatea moldovenilor, despre majoritatea oamenilor, dar noi mereu suntem undeva deasupra, noi niciodată nu facem parte din majoritate. Da, sigur.

Un alt secret este că “majorităţi” sunt în toate ţările. “Oameni, şi oameni” la fel există în toate ţările.

***

Ilian Gârneţ este moldovean. A învăţat chiar în Moldova ceva timp, pentru că este talentat şi munceşte, el poate crea aşa ceva (Apăsaţi pe link!)

***

Şi din toată furia pentru ţara care îţi fură şansele, te opreşti asculţi puţină vioară, te gândeşti la vise, la aspiraţii, scoţi ţara ca o barieră şi începi să lucrezi. Ieşi din zona de confort a frustrării de moldovean, ieşi din limitele comunităţii imaginate în care trăieşti şi îţi căuţi fericirea (păcat că pursuit of happiness nu este un interes mai mare pentru noi, în detrimentul criticii veşnice a moldovenilor).

Lasă un comentariu