Vreo câţiva ani în urmă, mă plimbam în unul din cele mai frumoase oraşe de pe Planetă, prin Viena. Într-o cămeruţă dintr-o ogradă mică exersase (sau cântase) cândva Mozart. M-am uitat în jur la geamuri, la copaci, la arhitectură, la balcoanele cu ornamente, am ieşit din ogradă am mers câţiva paşi pe stradă, era unul din acele momente când sufletul se umple de frumuseţe şi e aproape să explodeze, dar apoi te linişteşti şi savurezi. Atunci mi-am zis:
- Dacă mă năşteam în atâta frumuseţe şi cultură, eram cu certitudine demult o faimoasă scriitoare sau artistă.
Eram mulţumită de mine, pentru că hotărâsem că soarta a făcut să mă nasc într-o ţară în care să am şanse, dar puţine. Tare puţine. Desigur, asta a durat câteva secunde, pentru că eu am mai citit şi mai gândesc. La alţii asta durează o viaţă.
Nu, eu nu sunt o artistă faimoasă sau un om de ştiinţă care va schimba istoria, pentru că m-am născut în Moldova, ci pentru că mi-i lene şi nu am talent. Dar este mult mai simplu să dau vina pe ţară. Sună mai impunător şi eu mă simt mai bine.
***
Nu puţini sunt cei care se gândesc ce aveau să ajungă dacă se năşteau în alte ţări, ajungeau preşedinţi, directori, balerine, top-modele, cosmonauţi, mari scriitori, mari regizori sau toate visele lor de mici copii. Fireşte, locul unde te-ai născut îţi influenţează viaţa, la fel cum tare multe alte lucruri și fiecare alegere care o faci.
***
Am cumpărat cartea lui Pamuk despre Istanbul pentru că deschisesem arbitrar şi citisem că să fii nefericit înseamnă să te urăşti pe tine şi oraşul (despre oraşe şi melancolie scriu altă dată). Nu înţeleg cum atâţia oameni sunt nefericiţi din cauza ţării în care trăiesc. Statusurile pe Facebook se rotesc în jurul criticii moldovenilor şi tot ce e moldovenesc (şi da, eu tot am făcut asta, probabil, dar vreau să scap cumva, să mă opriţi, vă rog!), despre durerile de cap le dă ţara, cât de tare îi irită moldovenii și cât de tare le strică viaţa MAJORITATEA.
***
Majoritatea moldovenilor, majoritatea, toţi, masele! Mereu scriem despre mase, despre majoritatea moldovenilor, despre majoritatea oamenilor, dar noi mereu suntem undeva deasupra, noi niciodată nu facem parte din majoritate. Da, sigur.
Un alt secret este că “majorităţi” sunt în toate ţările. “Oameni, şi oameni” la fel există în toate ţările.
***
Ilian Gârneţ este moldovean. A învăţat chiar în Moldova ceva timp, pentru că este talentat şi munceşte, el poate crea aşa ceva (Apăsaţi pe link!)
***
Şi din toată furia pentru ţara care îţi fură şansele, te opreşti asculţi puţină vioară, te gândeşti la vise, la aspiraţii, scoţi ţara ca o barieră şi începi să lucrezi. Ieşi din zona de confort a frustrării de moldovean, ieşi din limitele comunităţii imaginate în care trăieşti şi îţi căuţi fericirea (păcat că pursuit of happiness nu este un interes mai mare pentru noi, în detrimentul criticii veşnice a moldovenilor).
Posted in aiureli
Orice am spune, tre’ să recunoaştem că avem un complex al inferiorităţii, noi, cei care ne-am născut aici, în Moldova… Personal, nu-mi pot explica de ce… Poate e din cauza că aşa şi nu avem ceva comun, care să ne unească, să ne îndrepte privirile “mai spre” orizont şi nu în grădina vecinului…
Eu vreau sa cred ca fenomenul moldovenismului nu e decit zbuciumul intelectului colectiv al Moldovioarei, care a ramas de unul singur de DOAR vreo 20 de ani, si se manifesta foarte adolescentin. Si vreau sa cred ca timpul va aduce cu sine maturizarea acestui copil colectiv si ca peste vreo 3 generatii, majoritatea vor fi cei care se vor mindri ca sunt moldoveni, cu adevarat se vor mindri, fara provocarea bolnavicioasa din zilele noastre.
bun Vlada, ai crescut, şi daq ai crescut destul ştii la care creştere mă refer
Tatiana,
Exista oameni si oameni. Depinde de indivizi, nu de tara in care te nasti:)
Dya,
Eu sper ca in 3 generatii, noi o sa ne invatam sa lucram, ca nu prea stam bine la asta, sa respectam niste “principii si valori”, apoi deja putem construi mandrie si toate astea.
Mi-a placut mult articolul tau. Eu cred ca totusi, avantajul de a te naste si trai intr-o tara cum e Romania (la mine in cap Moldova nu exista asa de sine statatoare, ci doar pur formalist) este ca poti ajunge mai repede sa te evidentiezi prin talentul tau, fiindca oamenii sunt mai putini. In alte parti, SUA de ex., e mai greu, sunt mult mai multi candidati.
Barvo pentru articol si pentru curajul de a spune ce gandesti!
Ma bucur nespus ca mai santem preocupati de acest proces de “cautare de sine”. Dupa mine este o stare de nomalitate a unui om care gandeste…intr-o provincie care se vrea tara…Poate e o incercare de a evada din acest “provincialism imediat” care ne sufoca?…
Nu stiam unde sa las acest comentariu, cred ca problema Moldovei la moment sunt barbatii, parerea mea ca sunt prosti.
imi vine sa scuip pe acei oameni care cred ca stiu totul despreposibilitatile omului si influintarea lui asupra naturii, caci nu influinteaza fiecare in un mod egal, anume faptul ca ei cred ca altfel de manere este imposibila ii inscrie in lista ¨ boilor¨ programati care cred ca e asa cum la ei si altfel imposibil si da posibilitatea manipularii lor fiind programati.