Povestea unui terorist

Această postare nu are cum să aducă like-uri, nu e despre micul Istanbul (deși în curand și asta), nu este despre Alians, despre acuzaţiile către Plahotniuc, despre cât de rău e de trăit în Moldova sau cum trebuie policlinici pentru oamenii de vârsta a patra, pentru că Viorel nu poate sta normal în rând. Nu, această postare e despre un simplu om.

Nouă luni în închisoare e mult. Prea mult. Nouă luni în închisoare când ai doar 18 ani e prea dur. Mult prea dur. Nouă luni în închisoare în Tiraspol? Inimaginabil!

Alexandru este acuzat de terorism, mai multe detalii aici. Unii zic că în liceul „Lucian Blaga”, deja unicul liceu roman de la Tiraspol, mai mereu autorităţile transnistrene văd teroriști.

În patru pagini de căutare pe Google „Alexandru Bejan”, am dat de vreo şapte rezultate relevante, dintre care ziarul „Adevărul”, „Jurnal de Chişinău” și o stire la Publika. Ziarul „Adevărul” fiind unicul care a scris cu regularitate despre acest caz. Cam atât. De-acolo aflăm că premierul s-a întalnit cu mama băiatului și „autoritătile vor face tot posibilul pentru a soluţiona problema” – clar, măsurabil, dar mai ales imediat!

În timp ce Lara Fabian se arăta pe scenele Chisinaului, crema societăţii venea să se lase încantată; în timp ce, câteva luni mai târziu, Julio Iglesias cânta duios „Crazy”, iarăși scăldat în elita de la Chisinău, iar jurnalistii ne arătau video filmate de departe cu liderii de la Chişinău şi Tiraspol, Alexandru, la ai lui 18 ani, era acuzat de terorism. Sau poate plănuia cum să se sinucidă, pentru că a avut câteva tentative.

Nouă luni, zeci de check-in-uri ale Facebook-frienzilor mei cu oficiali de la Tiraspol prin Viena, Kiev și toate aeroporturile lumii, nouă luni şi două concerte duioase la Chişinău, cu întalniri ale oamenilor chipurile puternici, iar Alexandru încă mai este terorist. Nouă luni, iar Nina Shtanski e fericită că adună sute de like-uri la fotografiile de pe Facebook (eu tot mai pun like-uri), în timp ce statul pe care atât de mândră îl reprezintă, acuză un biet tanar nevinovat de terorism şi nu poate asigura un proces corect.

Este trist ca argumentul principal va fi că este zonă necontrolată, iar mai apoi că avem și alte priorităţi (luptele din Alians vor fi mereu o prioritate). Chiar dacă avem alte priorităţi, din orice, cu puţină imaginaţie poţi face o istorie de succes – despre cum fiecare om contează pentru acest stat (chiar daca el chiar nu contează).

Este regretabil faptul că nu există un buzz în media de la noi și că eu nu am aflat despre asta in ianuarie, dar am aflat vara; este regretabil că doar Promo-Lex manifestă interes faţă de acest caz, deşi au mai fost câteva iniţiative de semnare de petiţii. Nu există o mișcare solidară. Deloc. Iar eu, să fiu arestată pe-undeva prin lume, pentru simplu fapt că vorbesc româna sau învăţ în română, aș vrea să stiu că cineva se gândește la mine.

Unde nu te-ai uita, oameni fără vointă și imaginatie. Pe 5 noiembrie e următoarea ședinţă de judecată, trebuie de negociat cumva eliberarea acestui tânăr? Hm, sau mai bine de dus la un concert al Larei Fabian și de simulat procese de diplomaţie şi negocieri?

Update: pentru că din presă nu era prea clar dacă tânărul e privat de libertate sau nu. Am întrebat persoane care sunt mai aproape de acest caz. Alexandru este cercetat în stare de libertate, dar mereu sub presiune şi ameninţări, până şi avocatul i-a sugerat să se declare vinovat şi este aproape sigur că va fi închis în curând, asta dacă desigur nimeni nu va face nimic.

 

Lasă un comentariu