Ce ar zice Ştefan cel Mare — 1

Ce ar zice Ştefan cel Mare dacă ar afla că statul în care doi ani am fost un cetăţean model, am plătit impozite, am respectat toate regulile, am păstrat optimismul (e şi asta un efort) şi am povestit altora despre cum vom ajunge o istorie de succes (un efort şi mai mare), acest stat vrea să mă ţină departe de casă?

Ministrul transporturilor a zis că istoria cu low cost-urile s-a terminat, nu văd să fie tare trist.

Numai 400 de dolari mi-au trebuit să iau bilet de avion să ajung de aceste sărbători acasă. Toţi colegii mei ajung cu 100 de euro, dus-întors, chiar cu câteva zile înainte de zbor. Alţii de la alt capăt de lume ajung cu 1000 de dolari. Nu, eu pentru patru ore, am de plătit 400. Şi asta e cel mai ieftin, cu date deloc convenabile, adică nu chiar sărbători până la capăt.

M-am săturat să tot merg la Bucureşti să ajung undeva în vacanţă, m-am săturat să planific vacanţele cu un an înainte. M-am săturat.

Eu n-am rude care lucrează peste hotare, dar ei cred că sunt şi mai trişti şi încă şi mai tare s-au săturat. Cu toţii am vrea să venim mai des acasă, dar dacă nu ne dau voie, nu venim, ne rupem, şi înţelegem că acolo unde suntem noi e casa noastră şi acolo unde nu sunt numai hapsâni care îşi urăsc propriul popor.

Nu mă interesează scuzele de tot felul, există un minister care trebuie să îmi asigure transport calitativ şi accesibil, şi să prezinte mai multe oferte: să aleg dacă vreau să beau şampanie în avion sau să nu beau nimic.

Ce ar zice Ştefan cel Mare, a?

P.S. Vreo două zile în urmă am scris un text despre cum în ţară totul este în regulă, am momentele mele de entuziasm, bine că nu l-am publicat. În ţară nimic nu este în regulă. Într-un stat în care deputaţii şi miniştrii sunt mai bogaţi decât oficialii europeni de la care cerşesc bani, nimic nu este în regulă.

 

Lasă un comentariu